Prima pagină » Servicii de avocatura » Măsuri de ocrotire / punere sub interdicție
Instituția a fost declarată neconstituțională și înlocuită. Nu se mai poate cere „punerea sub interdicție” a unei persoane, iar o cerere formulată astfel se respinge — oricât de reală ar fi nevoia de ocrotire.
În locul ei există trei măsuri, de la cea mai ușoară la cea mai cuprinzătoare: asistența pentru încheierea actelor juridice, consilierea judiciară și tutela specială. Instanța alege cea mai puțin restrictivă dintre ele, iar nu cea cerută.
Cele trei au efecte foarte diferite asupra capacității persoanei ocrotite.
Măsurile dispuse sub legea anterioară nu se mai pot menține în forma lor și trebuie reexaminate.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la măsura cerută și la expertiza necesară.
Una dintre cele trei măsuri, pe durată determinată
Codul civil, modificat prin Legea nr. 140/2022
Determinată, cu reexaminare periodică obligatorie
Nu formulați cerere de punere sub interdicție
Materia s-a schimbat complet în 2022, iar multe cereri se formulează încă pe textele abrogate. Apelând la un cabinet de avocatură, măsura se încadrează corect din prima zi, iar persoana ocrotită este reprezentată așa cum legea o cere.
Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu un dosar de un an respins fiindcă a cerut punerea sub interdicție, sau cu acte de dispoziție încheiate fără autorizarea cerută de lege, care se pot anula.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1500 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Sistemul actual este construit pe o idee simplă: ocrotirea se dozează. Un avocat nu mai cere o singură măsură, totală, pentru toate persoanele care au nevoie de sprijin, ci se alege cea mai puțin restrictivă dintre cele posibile, în raport cu nevoia reală.
Prima măsură din listă este cea nouă și cea mai puțin folosită, deși rezolvă multe situații: o persoană care înțelege ce semnează, dar are nevoie de cineva alături la banca sau la notar, nu trebuie lipsită de capacitate — îi este suficient un asistent desemnat, pe care îl poate chiar propune ea însăși.
A patra este singura care se încheie înainte de a apărea nevoia, iar pentru cineva diagnosticat cu o afecțiune progresivă este instrumentul cel mai valoros. Despre atribuțiile concrete ale tutorelui și ale curatorului am scris separat la tutela și curatela persoanelor cu dizabilități.
Dosarul se construiește pe documente medicale și pe elemente privind situația concretă a persoanei. Lipsa expertizei de specialitate este motivul pentru care majoritatea cererilor se amână, iar un cabinet de avocatură o cere din prima zi. Iată ce strângem:
Vechea instituție funcționa pe principiul totul-sau-nimic: o persoană era fie pe deplin capabilă, fie complet lipsită de capacitate de exercițiu, fără nicio treaptă intermediară. O hotărâre de punere sub interdicție o scotea din viața juridică în întregime — nu mai putea semna nimic, nu mai putea vota, nu mai putea încheia o căsătorie, iar măsura era, în practică, pe viață.
Curtea Constituțională a constatat că această construcție încalcă demnitatea și drepturile persoanei, pentru că nu permitea nicio adaptare la nevoia reală și nu prevedea nici reexaminarea periodică. În 2022, legiuitorul a înlocuit-o cu sistemul gradual descris mai sus, construit pe trei principii: proporționalitatea măsurii cu nevoia, durata determinată cu reexaminare obligatorie, și respectarea voinței și preferințelor persoanei ocrotite.
Consecința practică pentru dumneavoastră este una directă: o cerere de punere sub interdicție nu mai are temei legal și se respinge, cum vă va spune orice avocat. Pentru hotărârile pronunțate înainte de modificare, măsura nu se mai poate menține în forma veche și trebuie reexaminată — ceea ce înseamnă un dosar nou, cu expertiză nouă și cu stabilirea măsurii potrivite dintre cele trei. Dacă în familia dumneavoastră există o asemenea hotărâre veche, verificarea situației juridice a persoanei este primul lucru de făcut, iar o consultanță juridică de o oră arată ce demers se impune.
Asistență, consiliere judiciară sau tutelă specială, după nevoia reală. O cerere formulată pentru măsura cea mai grea, fără justificare, se respinge sau se reduce.
Fără ele dosarul nu avansează. Instanța dispune oricum o expertiză medico-legală psihiatrică, iar documentele anterioare îi dau conținut.
La instanța de tutelă de la domiciliul persoanei. Aceasta este citată obligatoriu, ascultată de judecător și asistată de un avocat.
După rămânerea definitivă, măsura se înscrie în registrele de publicitate, pentru a fi opozabilă terților cu care persoana ar contracta.
Al treilea pas cuprinde garanția cea mai importantă a noului sistem: persoana în cauză nu este un obiect al procedurii, ci parte în ea — este ascultată, își poate exprima preferințele și are dreptul la apărare. Dacă preferați să nu parcurgeți singur acești pași, vă putem asigura asistență și reprezentare de la prima cerere până la înscrierea măsurii.
Schimbarea cea mai profundă adusă de noua reglementare nu privește denumirile măsurilor, ci poziția persoanei în procedură. Ea nu mai este subiectul unei decizii luate despre ea, ci parte într-un dosar care îi aparține.
În toate cazurile, instanța ține seama de voința și preferințele persoanei ocrotite, iar măsura dispusă trebuie să fie proporțională cu gradul de nevoie și să aducă cea mai mică atingere posibilă capacității și drepturilor acesteia.
Expresia „voința și preferințele” nu este decorativă: ea obligă instanța să întrebe persoana pe cine ar vrea alături, ce fel de sprijin consideră că îi trebuie și ce decizii vrea să continue să ia singură. Un dosar în care aceste întrebări nu apar este un dosar vulnerabil în apel, iar un avocat atent le consemnează.
Drepturile concrete sunt următoarele:
Al patrulea punct merită explicat, fiindcă se încalcă frecvent în practică. Chiar și sub cea mai cuprinzătoare dintre măsuri, persoana ocrotită își păstrează drepturile strict personale — nu se poate căsători, recunoaște un copil sau întocmi un testament în locul ei. Un act încheiat astfel este lovit de nulitate, iar dacă prin el s-a produs un prejudiciu, repararea se cere potrivit regulilor de la daune morale.
Este măsura de mijloc și, în practică, cea mai potrivită pentru majoritatea situațiilor. Persoana nu este scoasă din viața juridică: își păstrează o capacitate restrânsă, ceea ce înseamnă că poate face singură o parte din acte și are nevoie de încuviințare pentru restul.
Ce înseamnă pentru un notar sau o bancă. Măsura se înscrie în registrele de publicitate, iar de la acel moment este opozabilă tuturor. Un notar care autentifică o vânzare fără încuviințarea consilierului și fără autorizarea instanței expune actul anulării; o bancă care acordă un credit în aceleași condiții riscă să rămână cu un contract anulabil. Verificarea se face la fel de atent ca la o garanție reală, potrivit regulilor de la ipoteca asupra bunurilor imobiliare.
Aceasta este a doua schimbare de fond adusă de noua reglementare, după gradualitate. O măsură de ocrotire nu se mai dispune pe viață: se stabilește pe o durată determinată, iar la expirarea ei situația se reexaminează.
Instanța fixează durata în raport cu natura și evoluția previzibilă a afecțiunii, fără a depăși limita prevăzută de lege; pentru afecțiunile cu caracter ireversibil, ea poate fi mai lungă, dar reexaminarea rămâne obligatorie. La reexaminare se verifică dacă nevoia de ocrotire persistă, dacă s-a schimbat în intensitate și dacă măsura dispusă este în continuare cea mai puțin restrictivă posibilă. Rezultatul poate fi menținerea, reducerea la o măsură mai ușoară, sau ridicarea completă.
Pentru familii, consecința practică este că dosarul nu se închide definitiv: trebuie ținut un calendar. O măsură lăsată să expire fără reexaminare creează o perioadă de incertitudine juridică, în care actele încheiate de persoana ocrotită pot fi contestate în ambele sensuri. De aceea un cabinet de avocatură notează termenul de reexaminare la pronunțarea hotărârii și formulează cererea cu câteva luni înainte de expirare — nu după ce o bancă refuză o operațiune.
Este cea mai puțin cunoscută dintre instituțiile noi și singura care funcționează preventiv. Cât timp o persoană are discernământ, poate desemna ea însăși pe cine și în ce condiții să o ocrotească dacă, în viitor, nu va mai putea decide singură.
Pentru cineva diagnosticat cu o afecțiune progresivă, acesta este instrumentul cel mai valoros din toată materia — și singurul care se poate folosi doar dacă se acționează la timp. După pierderea discernământului, mandatul nu se mai poate încheia, iar familia rămâne cu procedura judiciară — motiv pentru care un avocat îl propune la primul semn, nu la ultimul.
Redactarea lui cere aceeași atenție ca orice act care produce efecte peste ani; despre cerințele unui act bine construit am scris la redactarea unui contract civil sau comercial.
Întrebarea apare în aproape fiecare dosar, de regulă din partea rudelor care descoperă o vânzare sau o donație făcută de persoana bolnavă cu un an înainte. Răspunsul nu este automat, dar nici lipsit de remedii.
Ce decide aceste dosare. Al treilea punct: documentele medicale din perioada actului. Un diagnostic pus doi ani mai târziu nu dovedește că persoana nu avea discernământ la semnare, iar o expertiză făcută pe un dosar medical gol nu poate concluziona nimic. De aceea strângerea fișelor de la medicul de familie, de la spital și de la cabinetele de specialitate, pentru luna în care s-a semnat actul, este prima operațiune — iar un avocat le cere prin instanță, nu prin solicitări personale. Dacă actul a fost făcut în favoarea unui moștenitor, discuția se leagă și de regulile din succesiune și moștenire.
Spunem și această parte, pentru că jumătate din familiile care ne caută au în vedere o măsură de ocrotire pentru probleme care se rezolvă altfel, mai simplu și fără proces.
O persoană în vârstă care nu se poate deplasa, dar înțelege perfect ce semnează, nu are nevoie de ocrotire: are nevoie de o procură, eventual specială, dată la notar. O persoană care își administrează greu banii, dar are discernământ, poate semna un mandat obișnuit de administrare. O persoană internată temporar poate fi reprezentată printr-o procură întocmită înainte sau la patul de spital, cu notarul deplasat.
O procură notarială rezolvă problema, fără proces și fără măsură
Procura nu mai poate fi dată; rămâne procedura judiciară
Distincția dintre cele două casete este esențială și se verifică medical, nu prin impresia familiei. Atât timp cât persoana are discernământ, orice măsură de ocrotire este disproporționată, iar instanța o va respinge — pe bună dreptate.
De aceea primul lucru pe care îl verifică un avocat nu este starea bunurilor, ci starea persoanei. Iar dacă ea lipsește de mult timp și nu se știe dacă trăiește, materia aplicabilă este cu totul alta, descrisă la declararea judecătorească a decesului.
Un cabinet de avocatură începe prin a stabili dacă dosarul este necesar. Jumătate din situațiile care ajung la noi se rezolvă cu o procură notarială, iar a le transforma în procese ar fi atât inutil, cât și dăunător pentru persoana în cauză.
Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu un răspuns direct: dacă aveți nevoie de o măsură de ocrotire sau de un act notarial. Dacă răspunsul este al doilea, vă spunem asta — un proces inutil costă bani și afectează demnitatea persoanei pe care voiați să o protejați.
Când o hotărâre veche de punere sub interdicție trebuie reexaminată, iar demersul este tergiversat de autorități, drepturile persoanei pot fi apărate și pe terenul garanțiilor descrise la apărarea drepturilor fundamentale la CEDO.
Între opt luni și un an și jumătate în primă instanță, iar durata este determinată aproape exclusiv de expertiza medico-legală psihiatrică: programarea ei, deplasarea persoanei sau a comisiei, întocmirea raportului. În instituțiile medico-legale aglomerate, numai această etapă poate lua patru până la șase luni.
Există însă două proceduri mult mai rapide, pe care un cabinet de avocat le folosește în paralel atunci când situația o cere. Prima: numirea unui curator special, dispusă provizoriu, pentru un act anume care nu poate aștepta — încasarea unei pensii, semnarea unui document medical, reprezentarea într-un alt proces. A doua: măsurile provizorii privind administrarea bunurilor, când există riscul ca patrimoniul persoanei să fie risipit de cineva din jurul ei.
Reexaminarea unei măsuri deja dispuse este, de regulă, mai scurtă: dacă starea persoanei nu s-a schimbat și expertiza anterioară este recentă, dosarul se poate soluționa în câteva luni. Iar conversia unei vechi hotărâri de punere sub interdicție în una dintre cele trei măsuri noi urmează același ritm ca un dosar inițial, fiindcă presupune o expertiză nouă — motiv pentru care nu se amână până când o bancă sau un notar blochează o operațiune.
Nu. Instituția a fost declarată neconstituțională și înlocuită în 2022 cu un sistem gradual: asistența pentru încheierea actelor juridice, consilierea judiciară și tutela specială. O cerere formulată ca „punere sub interdicție” nu are temei legal și se respinge, oricât de reală ar fi nevoia de ocrotire a persoanei.
Măsura nu se mai poate menține în forma ei anterioară și trebuie reexaminată, ceea ce înseamnă un dosar nou, cu o expertiză nouă, în care instanța stabilește care dintre cele trei măsuri actuale este potrivită. Verificarea situației juridice a persoanei este primul lucru de făcut, pentru că o incertitudine aici afectează orice act pe care ea l-ar încheia.
Întinderea capacității. Sub consiliere judiciară persoana are capacitate restrânsă: încheie singură actele curente și are nevoie de încuviințare pentru cele importante. Sub tutelă specială este lipsită de capacitate de exercițiu, iar tutorele o reprezintă. Instanța nu poate dispune a doua dacă prima este suficientă pentru nevoia reală.
Da, iar aceasta este una dintre garanțiile esențiale ale noului sistem. Ascultarea este obligatorie, afară de cazul în care starea persoanei o face imposibilă, constatat medical. În plus, asistarea de un avocat este obligatorie — dacă persoana nu are, instanța îi numește unul — iar instanța trebuie să țină seama de voința și preferințele ei.
Nu. Se stabilește pe o durată determinată, iar la expirarea ei situația se reexaminează obligatoriu: se verifică dacă nevoia persistă, dacă s-a schimbat în intensitate și dacă măsura este în continuare cea mai puțin restrictivă. Rezultatul poate fi menținerea, reducerea la o măsură mai ușoară sau ridicarea completă.
Nu fără încuviințarea consilierului judiciar și, pentru imobile, fără autorizarea instanței de tutelă. Măsura se înscrie în registrele de publicitate și este opozabilă tuturor, deci un notar care autentifică actul fără aceste formalități îl expune anulării, iar o bancă rămâne cu un contract anulabil.
Se poate cere anularea pentru lipsa discernământului, dar proba este specifică: trebuie dovedit că la data actului nu înțelegea ce semnează. Documentele medicale din perioada respectivă sunt decisive — un diagnostic pus doi ani mai târziu nu dovedește nimic despre ziua semnării. Se adaugă expertiza medico-legală pe acte și, eventual, anularea pentru leziune.
Nu aveți nevoie de o măsură de ocrotire, ci de o procură notarială, eventual specială pentru anumite operațiuni. Atât timp cât persoana are discernământ, orice măsură judiciară este disproporționată și va fi respinsă. Dacă afecțiunea este progresivă, merită discutat și mandatul de ocrotire — încheiat acum, pentru a produce efecte mai târziu.
Onorariul pornește de la 1500 de lei, iar motivul pentru care suma variază se vede din conținutul paginii: lucrările diferă radical. Un mandat de ocrotire redactat la notar este o lucrare de câteva zile. Un dosar de tutelă specială, cu expertiză medico-legală și cu reprezentarea persoanei ocrotite, se întinde pe un an și jumătate. Conversia unei vechi interdicții este o a treia categorie. Suma finală o comunicăm la prima discuție, după ce vedem actele.
Ce vă spunem la prima discuție. Prima discuție este gratuită și începe cu întrebarea care decide totul: persoana înțelege ce semnează sau nu. Dacă răspunsul este da, vă îndrumăm către o procură notarială și nu deschidem niciun dosar — chiar dacă pentru cabinet un proces ar fi fost o lucrare plătită. Dacă este nu, vă spunem care dintre cele trei măsuri se potrivește și cât costă calea respectivă, înainte de a semna contractul de asistență.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.