Acțiune în instanță pentru obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ

Drept administrativ · Contencios

Ați depus cererea acum opt luni. De atunci, liniște.

Tăcerea unei instituții nu este un răspuns, ci o faptă care se atacă. Când autoritatea publică nu vă eliberează actul la care aveți dreptul, instanța o poate obliga să îl emită, într-un termen pe care îl stabilește ea.

Hotărârea nu rămâne o hârtie. Dacă instituția tot nu o execută, conducătorul ei poate fi amendat pe fiecare zi de întârziere, iar dumneavoastră puteți primi penalități. Legea a prevăzut asta tocmai pentru că amânarea era, până atunci, gratuită.

Vă spunem în 24 de ore dacă aveți acțiune

Ne trimiteți cererea depusă și dovada înregistrării. De acolo se vede dacă termenul legal a trecut și ce se poate cere.

Nu vă trimitem după o plângere prealabilă inutilă

În aceste cazuri legea nu o cere. Mulți pierd o lună pe un demers de care nu aveau nevoie.

Onorariu comunicat înainte de a începe

Vă spunem prețul la prima discuție, împreună cu taxa de timbru, care aici este una fixă și mică.

Acțiune în instanță pentru obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ - Legal Protect - Avocați specializați - București

Ce puteți obține

Obligarea autorității să emită actul, cu termen

Temeiul legal

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

Dacă nu execută

Amendă pe zi de întârziere și penalități

Ce este recomandat, juridic, să faceți acum

Păstrați dovada de înregistrare a cererii

Facem echipă cu dumneavoastră

Beneficiați de asistență juridică profesionistă în acțiunea de obligare a autorității publice

Instituțiile nu amână din rea-voință, de regulă, ci pentru că nimic nu le obligă să se grăbească. Un dosar de contencios schimbă raportul: de la o cerere care stă pe un birou se ajunge la un termen stabilit de judecător. Apelând la un cabinet de avocatură, trecerea aceasta se face fără pașii inutili.

Beneficiati de asistenta juridica profesionista - Legal Protect - Avocați specializați - București
Onorariul poate fi mai accesibil decât credeti​

Apelând la un avocat, de multe ori plătiți mai puțin
decât pierdeți în fiecare lună în care actul de care depindeți nu se emite

Onorariul pare semnificativ doar când îl comparați cu zero. Comparați-l, în schimb, cu afacerea care nu poate porni fără autorizație, cu lucrarea oprită, cu dreptul care se stinge între timp și cu lunile în care așteptați un răspuns ce nu vine.

La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.

Onorariul aproximativ este de 

2000 de lei

Serviciu complet, care include:

Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora

Legal Protect - Logo fundal deschis

Când se cere obligarea autorității publice la emiterea unui act

Acțiunea se poartă atunci când aveți dreptul la un act și instituția nu îl emite. Nu contează dacă autoritatea publică a refuzat în scris sau pur și simplu tace: legea tratează ambele situații la fel, ca pe acte administrative asimilate, care se atacă în contencios.

Penultimul caz este cel mai ignorat. Când autoritatea publică a hotărât deja în favoarea dumneavoastră și tot nu face nimic, legea asimilează asta unui refuz nejustificat. Nu reluați demersul de la zero: se cere direct obligarea la punerea în executare a propriei decizii.

Ce înseamnă nesoluționarea în termenul legal

Legea dă o definiție precisă, iar din ea se vede exact când se naște dreptul dumneavoastră de a merge în instanță: nesoluționarea în termenul legal este faptul de a nu răspunde solicitantului în 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

Cuvântul care contează este „răspunde”. Nu este nevoie ca autoritatea publică să vă dea ce ați cerut; este de ajuns să vă comunice o soluție. O adresă prin care vi se spune că cererea a fost respinsă reprezintă un răspuns, atacabil pe altă cale. O adresă prin care vi se spune că dosarul „este în analiză” nu este un răspuns, iar termenul curge în continuare.

Partea a doua a definiției este și ea importantă. Numeroase proceduri speciale prevăd alte termene: 15 zile, 45, 60, uneori mai mult. Termenul special se aplică înaintea celui general, de aceea prima verificare pe care o facem nu este calendaristică, ci de lege: care act normativ guvernează cererea dumneavoastră și ce termen prevede.

Tăcerea față de refuzul explicit

Cele două situații se judecă la fel, dar se dovedesc altfel. La tăcere, proba este simplă: dovada de înregistrare a cererii și trecerea timpului. La refuzul explicit, discuția se mută pe motivele invocate de autoritatea publică și pe legalitatea lor.

Nesoluționarea în termen

Autoritatea publică tace. Se dovedește cu dovada de înregistrare și cu trecerea termenului legal, nimic mai mult.

Refuzul nejustificat

Autoritatea publică răspunde negativ, cu exces de putere. Se combat motivele invocate, unul câte unul.

Pentru dumneavoastră, deosebirea are un efect practic neașteptat: un refuz motivat este, de regulă, mai ușor de combătut decât o tăcere prelungită, fiindcă vă arată exact ce trebuie contrazis. De aceea, într-o parte dintre dosare, primul demers pe care îl facem este obligarea autorității publice să spună măcar de ce nu emite actul administrativ.

Cum se desfășoară acțiunea pentru obligarea autorității publice

01

Verificăm termenul aplicabil

Stabilim ce lege guvernează cererea dumneavoastră și ce termen prevede: cel general de 30 de zile sau unul special.

02

Pregătim dosarul

Cererea depusă, dovada înregistrării, documentația atașată și corespondența ulterioară cu autoritatea publică.

03

Formulăm acțiunea

Cerem obligarea la emiterea actului, un termen de executare stabilit prin hotărâre și, când există, repararea pagubei.

04

Urmărim executarea

După rămânerea definitivă, verificăm dacă actul se emite. Dacă nu, cerem amendă pe zi de întârziere și penalități.

Pasul trei cuprinde un amănunt pe care puțini îl cer: termenul de executare stabilit chiar în hotărâre. Fără el, autoritatea publică are la dispoziție termenul general, iar dacă nici acela nu este respectat, procedura de amendare pornește mai greu. Un termen scris în dispozitiv schimbă complet raportul de forțe de după proces. De aceea un avocat îl cere întotdeauna, chiar dacă instanța nu îl acordă în toate dosarele.

Ce se poate cere în acțiune

Acțiunea nu se reduce la „obligați-i să îmi dea actul”. Legea vă permite să cereți mai multe lucruri în același dosar, iar fiecare dintre ele are rostul lui. Ce nu solicitați nu se acordă din oficiu.

Al cincilea punct se cere rar și se admite mai des decât s-ar crede. O autorizație amânată doi ani, o lucrare oprită, o afacere care nu a putut porni — toate produc și un prejudiciu nepatrimonial, pe care instanța îl poate cuantifica. Condițiile și modul în care se dovedește le explicăm la daune morale.

Ce spune Legea contenciosului administrativ

Temeiul stă în Legea nr. 554/2004. Primul articol vă deschide calea către instanță, iar formularea lui pune tăcerea pe același plan cu actul propriu-zis — tocmai de aceea se poate ataca.

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente.

Observați că nesoluționarea apare alături de actul administrativ, nu într-un alineat secundar. Asta înseamnă că nu trebuie să dovediți un act pentru a avea acțiune: faptul de a nu fi primit un răspuns este, în sine, suficient. Iar pentru aceste situații legea prevede expres că plângerea prealabilă nu este obligatorie.

Al patrulea punct scutește de o lună de așteptare, iar totuși mulți o pierd. Procedura prealabilă rămâne obligatorie când atacați un act emis — situație pe care o descriem la notificare și plângere prealabilă — dar nu când reproșați lipsa unui act. Confuzia dintre cele două este cea mai frecventă pe care o corectăm la prima consultanță juridică. Un cabinet de avocatură obișnuit cu materia o lamurește în prima jumătate de oră, iar dumneavoastră câștigați o lună.

Ce probe sunt necesare în dosar

Dosarul este, de obicei, scurt. Se dovedesc două lucruri: că ați cerut și că nu ați primit. Pe lângă ele, contează documentația care arată că aveați dreptul la actul solicitat, fiindcă instanța nu obligă autoritatea publică să emită un act administrativ nelegal.

Numărul de înregistrare este piesa fără care nu există dosar. O cerere depusă fără dovadă nu se poate proba, iar autoritatea publică va susține că nu a primit nimic. Când depuneți ceva la o autoritate publică, cereți întotdeauna numărul de înregistrare pe copia dumneavoastră — sau trimiteți prin poștă, cu confirmare de primire. Este primul lucru pe care îl cere un avocat când preluați dosarul, și singurul care nu se poate reconstitui ulterior.

Ce facem pentru dumneavoastră

Preluăm dosarul de la cererea depusă și îl ducem până la emiterea efectivă a actului, nu până la hotărâre. Diferența este importantă: multe dosare se câștigă și rămân neexecutate, pentru că nimeni nu mai urmărește ce se întâmplă după.

Vorbiți cu același avocat de la prima discuție până la final. Într-un dosar în care contează ce s-a cerut, când s-a cerut și cum a răspuns instituția, cel care a citit prima hârtie este și cel care trebuie să susțină cauza.

Limitele puterii instanței: ce nu poate dispune

Este important să știți de la început ce se poate obține și ce nu, fiindcă aici apar cele mai multe așteptări greșite. Instanța de contencios controlează legalitatea, nu administrează în locul autorității.

Al doilea punct merită desfășurat, fiindcă de el depinde ce cerem. Când legea spune că autoritatea publică „eliberează” actul administrativ dacă sunt îndeplinite niște condiții, instanța o poate obliga să îl emită. Când legea spune că autoritatea „poate aproba”, instanța o obligă doar să soluționeze cererea, motivat și în termen — nu să o soluționeze favorabil. Diferența dintre cele două verbe schimbă complet ce se scrie în acțiune.

Cât durează acțiunea în contencios administrativ

Nu dăm termene, pentru că nu depind de noi. Putem însă spune din ce se compune durata și unde se poate câștiga timp, fiindcă în această materie structura dosarului este destul de previzibilă.

Nu există, de regulă, expertize și rareori se audiază martori: se judecă pe acte. Ce consumă timp sunt comunicările cu autoritatea publică, care își depune întâmpinarea și documentația de multe ori târziu, și, uneori, excepțiile de procedură ridicate la primul termen. Un dosar complet, cu dovezile de înregistrare atașate de la început, trece peste ele fără amânări.

Când actul de care depindeți nu mai poate aștepta — expiră un contract, se pierde o finanțare, se oprește un șantier — se poate cere, în paralel, o măsură provizorie. Condițiile le explicăm la ordonanța președințială, iar în materie administrativă există și suspendarea reglementată de legea contenciosului, pe care o discutăm de la caz la caz.

Întrebări frecvente despre obligarea autorității publice

Nu de drept. O solicitare de completare formulată după expirarea termenului nu îl repune în curgere, mai ales când ar fi putut fi făcută imediat. Din experiența noastră, asemenea adrese apar tocmai când autoritatea publică realizează că este în întârziere, iar instanța le privește ca atare.

Nu, legea prevede expres că nu este obligatorie în cazul refuzului nejustificat și al nesoluționării în termen. Dacă însă ați primit un act pe care îl contestați, situația se schimbă și procedura prealabilă devine necesară; detaliile sunt la notificare și plângere prealabilă.

Depinde ce cuprinde. O adresă prin care vi se comunică o soluție este un răspuns, chiar nefavorabil, și se atacă pe calea de la contestarea refuzului nejustificat. O adresă prin care sunteți informat că „dosarul este în lucru” nu soluționează cererea, deci termenul continuă să curgă.

Legea prevede o sancțiune care funcționează: la cererea dumneavoastră, instanța poate aplica conducătorului autorității publice o amendă pe fiecare zi de întârziere, calculată procentual din salariul minim brut, și vă poate acorda penalități. Este singurul mecanism care, în practică, urnește dosarele blocate.

Dacă a respins-o, nu: atacați actul de respingere. Dacă nu a răspuns în termenul prevăzut de legea specială, da. Materia are reguli proprii și termene mai scurte, pe care le tratăm la vizele și permisele de ședere, de aceea verificăm întâi ce lege se aplică.

Da, atât pentru paguba materială, cât și pentru cea morală, și se cer în același dosar. Paguba materială se dovedește cu contracte pierdute, chirii plătite degeaba, penalități suportate. Când primăria v-a și sancționat între timp pentru lucrări executate fără actul care întârzia, discuția include și amenzi în domeniul construcțiilor și urbanismului.

După epuizarea căilor interne, în condiții strict reglementate, se poate formula o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu rejudecă fondul și nu obligă instituția să emită actul; condițiile sunt la apărarea drepturilor fundamentale la CEDO. Termenul este scurt, de aceea discuția se poartă înainte de rămânerea definitivă.

Legea nu vă obligă. Practic, aici se greșește la ce se cere, nu la ce se dovedește: se cere obligarea la emitere și se uită termenul de executare, recunoașterea dreptului și despăgubirile. Un avocat le pune pe toate în acțiune, fiindcă ulterior nu se mai pot adăuga, iar la un cabinet de avocatură ajung des oameni cu o hotărâre câștigată care nu se execută de doi ani.

Executarea hotărârii: amenda și penalitățile

Partea aceasta deosebește contenciosul administrativ de alte materii. O hotărâre definitivă prin care autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ trebuie executată de bunăvoie, în termenul din hotărâre sau, în lipsa lui, în cel mult 30 de zile. Dacă nu se întâmplă, legea prevede sancțiuni personale.

Amenda se aplică persoanei, nu instituției. Aici stă eficiența mecanismului: nu bugetul unei primării suportă sancțiunea, ci conducătorul autorității publice, din venitul lui. Din momentul în care cererea de amendare se înregistrează, actele se emit, de regulă, foarte repede.

Despăgubirile pentru întârzierea autorității publice

Întârzierea nu este gratuită pentru cel care o produce, dar devine gratuită dacă nu cereți nimic. Paguba se solicită în același dosar, odată cu obligarea la emiterea actului, și se dovedește cu documente, nu cu estimări.

Al cincilea punct este cel pe care instanțele îl privesc cel mai strict. Un beneficiu nerealizat se admite atunci când există un contract semnat, o comandă fermă, o finanțare aprobată — adică o certitudine pierdută, nu o șansă. De aceea strângem aceste documente înainte de a formula acțiunea, iar când nu există, un avocat corect vă spune deschis că acel capăt de cerere are șanse mici. Atacarea actului emis ulterior, dacă nu vă satisface, rămâne o discuție separată, descrisă la contestarea actelor administrative emise de autorități.

Cât costă acțiunea și care este onorariul avocatului

Onorariul pentru acțiunea de obligare a autorității publice la emiterea unui act administrativ pornește de la 2000 de lei. Suma acoperă verificarea termenului aplicabil, pregătirea dosarului, formularea acțiunii cu toate capetele de cerere și reprezentarea la termenele din fața instanței de contencios administrativ.

Separat rămân cheltuielile care nu trec prin cabinet. Taxa judiciară de timbru în contencios administrativ este una fixă și modestă pentru cererile neevaluabile în bani, dar crește atunci când solicitați și despăgubiri, fiindcă acel capăt se taxează separat. Se adaugă eventualele copii legalizate și, la final, cheltuielile procedurii de amendare, dacă se ajunge la ea.

Când acțiunea se admite, cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul, se cer de la autoritatea publică. Instanța are dreptul să le reducă, deci nu este o certitudine, însă în dosarele în care întârzierea este evidentă șansele sunt bune, iar noi le solicităm din cererea de chemare în judecată, nu la final.

Nu mai așteptați un răspuns care nu are de ce să vină

Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.