Prima pagină » Servicii de avocatura » Amenzi aplicate de Poliția Locală
Atribuțiile poliției locale sunt enumerate limitativ în lege. Când un polițist local constată o faptă care nu intră în atribuțiile lui, procesul-verbal este lovit de nulitate — fără să conteze dacă fapta s-a petrecut sau nu.
A doua verificare privește temeiul. Multe amenzi locale se dau în baza unei hotărâri de consiliu local, iar aceea poate stabili contravenții numai în domeniile proprii de atribuții și numai unde legea nu a reglementat deja. Dacă a depășit limita, actul cade.
Ne trimiteți procesul-verbal. Din temeiul invocat se vede imediat dacă fapta intră în atribuțiile agentului.
Dacă amenda se sprijină pe o hotărâre locală, verificăm dacă a fost publicată, dacă e în vigoare și dacă nu depășește limitele legii.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la valoarea amenzii și la șansele reale ale dosarului.
Anularea actului pentru lipsa atribuțiilor
Legea nr. 155/2010 și Ordonanța nr. 2/2001
15 zile de la înmânare sau comunicare
Citiți ce articol și ce act normativ s-au invocat
În dosarele cu poliția locală apărarea se joacă pe atribuții și pe temei, nu pe fapte. Sunt verificări care se fac din documente publice și care se termină, destul de des, cu anularea actului. Apelând la un cabinet de avocatură, verificările acelea se fac în prima oră, nu la al doilea termen.
Onorariul pare semnificativ doar când îl comparați cu amenda. Comparați-l, în schimb, cu sumele plătite fără drept într-un oraș unde hotărârea locală invocată fusese deja anulată de instanță.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1200 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Poliția locală nu este o poliție cu atribuții generale. Legea nr. 155/2010 îi enumeră domeniile în care lucrează, iar în afara lor agentul nu are calitatea de a constata. Asta nu este un amănunt de procedură: este chiar condiția de existență a actului.
Domeniile sunt ordinea și liniștea publică, circulația rutieră — dar numai în parte —, disciplina în construcții și afișajul stradal, protecția mediului, activitatea comercială, evidența persoanelor și alte atribuții date prin lege ori prin hotărâri ale consiliului local, în limitele prevăzute de lege.
Limitarea de la circulația rutieră este cea care produce cele mai multe anulări. Agentul poate constata faptele privind oprirea, staționarea, parcarea, accesul interzis și masa maximă autorizată. Nu poate constata depășirea vitezei, nu poate verifica alcoolemia și nu poate reține permisul pentru fapte din afara listei lui. Un proces-verbal pentru viteză, încheiat de o asemenea structură, se anulează fără alte discuții. Merită arătat avocatului chiar dacă știți că ați depășit viteza, fiindcă poliția locală nu avea cum să constate acea faptă: fapta nu se mai discută, fiindcă actul nu putea fi întocmit de acel agent.
Din antet și din calitatea semnatarului se vede dacă actul vine de la structura locală sau de la alta.
Comparăm fapta descrisă cu domeniile din Legea nr. 155/2010. Ce iese din ele atrage nulitatea actului.
Dacă este o hotărâre de consiliu local, cercetăm dacă e publicată, în vigoare și dacă nu depășește limitele legii.
La judecătoria de la locul faptei, în 15 zile. Înregistrarea ei suspendă executarea amenzii.
Pașii doi și trei se fac din documente publice, în câteva minute, fără să fie nevoie de nicio probă din partea dumneavoastră. De aceea, în această materie, prima întrebare nu este ce s-a întâmplat, ci cine a semnat și pe ce s-a întemeiat.
Un avocat obișnuit cu asemenea dosare le parcurge în câteva minute, fiindcă știe unde se uită. Dumneavoastră trebuie doar să trimiteți actul, nu să explicați împrejurările.
Sunt două limite distincte, iar încălcarea oricăreia dintre ele afectează actul. Prima privește felul faptei: dacă intră în domeniile date de lege acestei structuri. A doua privește locul: agentul acționează pe raza unității administrativ-teritoriale care l-a angajat.
Fapta trebuie să intre în domeniile enumerate de Legea nr. 155/2010. În afara lor, actul este nul.
Polițistul local acționează pe raza localității sau a sectorului care l-a angajat, nu oriunde.
A doua limită se încalcă mai rar, dar se întâmplă — mai ales la marginea localităților, pe străzi aflate în administrarea altei unități, sau la structuri de sector care constată fapte pe raza altui sector. Verificarea se face pe harta administrativă, nu pe denumirea străzii. Un avocat o face înainte de a scrie plângerea, fiindcă un asemenea motiv, dacă există, încheie dosarul la primul termen.
Fiecare domeniu are regulile lui și, de regulă, o pagină separată pe site-ul nostru, fiindcă apărările diferă substanțial. Lista de mai jos vă ajută să vedeți unde se încadrează actul primit de la poliția locală.
O bună parte dintre amenzile locale nu se sprijină pe o lege, ci pe o hotărâre de consiliu local. Acolo se găsesc cele mai multe nelegalități din dosarele cu poliția locală, fiindcă asemenea hotărâri sunt adoptate uneori fără a respecta limitele pe care legea le pune autorităților locale.
Al patrulea punct este cel mai puternic. Dacă într-un domeniu există deja contravenții stabilite prin lege, consiliul local nu mai poate adăuga altele — iar o hotărâre care o face este nelegală în acea parte. Amenda dată în baza ei nu are temei, iar hotărârea însăși poate fi atacată oricând, pe calea descrisă la contestarea actelor administrative emise de autorități.
Regula se află în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și este formulată într-o singură frază, din care decurg toate apărările pe care le folosim în această materie.
Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.
Două condiții, deci, cumulative. Prima: domeniul trebuie să fie dintre cele în care autoritatea locală are atribuții prin lege. A doua: în acel domeniu să nu existe deja contravenții stabilite la nivel central. Când a doua condiție nu este îndeplinită, hotărârea locală este lipsită de efect, oricât de clar ar descrie fapta.
Ultimul punct merită reținut: nulitatea pentru lipsa competenței se constată de instanță și fără să o invocați. Nu înseamnă că nu trebuie arătată — un motiv scris punctual se reține mai sigur — dar înseamnă că un dosar formulat neîndemânatic se mai poate salva, dacă actul a fost încheiat de cine nu trebuia.
Nu. Constatarea depășirii vitezei nu intră în atribuțiile acestei structuri, iar un proces-verbal încheiat astfel este nul. Este una dintre cele mai curate apărări din materie, fiindcă nu depinde de nicio probă: se compară fapta descrisă cu atribuțiile prevăzute de lege.
Da. Agentul are obligația de a purta uniformă și însemne distinctive și de a se legitima la cerere. Refuzul nu anulează automat actul, dar ridică o problemă serioasă privind identificarea agentului constatator — mențiune a cărei lipsă atrage nulitatea.
Hotărârile sunt publice și se găsesc pe pagina primăriei, cu numărul și anul adoptării. Verificați dacă era în vigoare la data faptei și dacă nu a fost anulată de instanță. Noi cercetăm, în plus, dacă privește un domeniu în care legea nu a reglementat deja — acolo apar cele mai multe nelegalități.
Poate fi, dacă fapta s-a constatat în lipsă și actul a fost comunicat în termen. Verificați data: dacă procesul-verbal nu v-a fost comunicat în cel mult două luni de la aplicarea sancțiunii, executarea amenzii se prescrie, iar plicul cu ștampila poștei devine proba dumneavoastră.
Da, prin aceeași plângere, iar instanța o poate înlătura separat de amendă. Confiscările, oprirea unei activități sau desființarea unor lucrări se atacă cu argumente proprii, formulate distinct în cerere — nu se subînțeleg din cererea de anulare a actului.
Da. O asemenea hotărâre este act administrativ normativ, iar împotriva lui plângerea prealabilă se poate formula oricând, fără termen. Dacă actul este nelegal, cad toate amenzile date în baza lui — procedura este la contestarea actelor administrative emise de autorități.
Poate fi. Agentul acționează pe raza unității administrativ-teritoriale care l-a angajat. Verificăm pe harta administrativă, nu după denumirea străzii, fiindcă limitele nu coincid întotdeauna cu ce crede lumea.
În această materie, mai des decât în altele. Verificarea competenței și a temeiului nu cere probe și se face repede, iar rata de anulare este mai mare decât la amenzile date de structurile centrale. Comparăm totuși costul cu suma la prima consultanță juridică, iar când nu se justifică, o spunem. Un avocat care vă îndeamnă la proces fără să fi verificat atribuțiile agentului nu vă face un serviciu.
Peste această verificare se adaugă cea obișnuită, a mențiunilor obligatorii. Instanța le cercetează și din oficiu, iar în actele încheiate de structurile locale lipsesc mai des decât în cele ale poliției rutiere.
Calitatea agentului se verifică în act, nu se presupune. Un proces-verbal în care semnatarul apare doar ca „agent constatator”, fără structura din care face parte, îngreunează chiar și verificarea atribuțiilor — iar instanța nu are de unde să știe dacă persoana putea sau nu să încheie actul.
Pentru apărarea pe atribuții și pe temei nu aveți nevoie de probe: totul rezultă din acte publice. Pentru apărarea pe fond, în schimb, se folosesc mijloacele obișnuite, iar în dosarele locale documentele instituției cântăresc mai mult decât s-ar crede.
Ultimul document este adesea decisiv. Multe amenzi locale pornesc dintr-o reclamație, iar atunci agentul nu a constatat personal fapta, ci a consemnat ce i s-a relatat. Un proces-verbal întocmit pe baza unei sesizări, fără constatare directă, are o valoare probatorie mult mai slabă — iar sesizarea se cere la dosar prin adresă de la instanță. Cererea se formulează de avocat odată cu plângerea, nu mai târziu, ca să nu se piardă un termen pe ea.
Amenzile stabilite prin hotărâri locale au un plafon fixat de lege, diferit după nivelul autorității care le adoptă. Depășirea plafonului este un motiv de nelegalitate a hotărârii, nu doar a amenzii.
O amendă în sumă fixă este suspectă. Sancțiunea contravențională se stabilește între limite, iar agentul trebuie să o individualizeze. Când hotărârea locală prevede o cifră unică, fără minim și maxim, individualizarea devine imposibilă — iar instanța nu mai poate verifica proporționalitatea, motiv pentru care reține frecvent nelegalitatea. Un cabinet de avocatură verifică acest amănunt în anexa hotărârii, nu în procesul-verbal, unde nu apare niciodată.
O hotărâre de consiliu local este atacată destul de des în contencios administrativ, iar unele dintre ele au fost anulate. Efectul asupra amenzilor date anterior este una dintre cele mai utile informații pe care le putem verifica pentru dumneavoastră.
Când hotărârea este anulată, ea nu mai produce efecte, iar amenzile aplicate în baza ei rămân fără temei. Dacă dosarul dumneavoastră este încă pe rol, situația se invocă direct și plângerea se admite. Dacă amenda a devenit definitivă, discuția este mai complicată, însă nu lipsită de sens: în faza de executare se poate invoca lipsa titlului.
Verificarea aceasta nu se poate face din memorie. Se caută hotărârea pe pagina primăriei, se verifică dacă există litigii privind actul și se cercetează dacă vreo instanță s-a pronunțat. Este o muncă de o jumătate de oră care, în unele orașe, închide dosarul înainte de a începe. Un cabinet de avocatură care lucrează constant în aceeași localitate cunoaște deja istoricul actelor normative locale și nu mai pierde timpul cu căutarea.
Aproape toate greșelile pe care le vedem au aceeași cauză: dosarul se duce pe fapte, când se putea câștiga pe atribuții sau pe temei.
Ordinea argumentelor contează. Într-o plângere bine făcută, lipsa atribuțiilor se invocă prima, temeiul al doilea, mențiunile obligatorii al treilea, iar fondul faptei la final. Instanța parcurge motivele în ordinea dată și se oprește la primul care duce la anulare — deci cel mai puternic trebuie să fie primul. Este o alegere pe care un avocat o face deliberat, nu din obișnuință.
Onorariul pentru contestarea unei amenzi aplicate de poliția locală pornește de la 1200 de lei. Suma acoperă verificarea atribuțiilor agentului, cercetarea hotărârii de consiliu local invocate, analiza mențiunilor obligatorii, redactarea și depunerea plângerii și reprezentarea la termenele din fața judecătoriei.
Separat rămâne taxa judiciară de timbru, fixă și de câteva zeci de lei, indiferent de valoarea amenzii. Alte cheltuieli nu apar: nu se fac expertize, iar documentele instituției se obțin prin adresă de la instanță, fără cost. Apelul se onorează distinct.
Când plângerea se admite, cheltuielile de judecată se cer de la unitatea administrativ-teritorială din care face parte structura locală. Instanța le poate reduce dacă sunt disproporționate față de amendă, de aceea la sumele mici comparăm împreună costul cu câștigul posibil. O privire de ansamblu asupra celorlalte categorii se găsește la contestarea amenzilor.
Preluăm dosarul de la procesul-verbal și începem cu cele două verificări care nu cer nimic de la dumneavoastră: competența agentului și temeiul invocat. De multe ori dosarul se încheie acolo.
Vorbiți cu același avocat de la prima discuție până la final. Într-un dosar în care argumentul principal este unul juridic, nu factual, cel care a construit raționamentul este și cel care îl susține cel mai bine în fața instanței. Pentru dumneavoastră înseamnă o singură discuție, la început, și o informare scurtă după fiecare termen.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.