Exercitare autoritate părintească a copilului din căsătorie sau din afara acesteia

Dreptul familiei · Autoritatea părintească

Autoritatea părintească nu se împarte la divorț. Se exercită în comun, până când instanța hotărăște altfel.

Despărțirea părinților nu schimbă, prin ea însăși, nimic din drepturile asupra copilului. Codul civil pornește de la exercitarea în comun a autorității părintești, iar instanța se îndepărtează de această regulă numai pentru motive temeinice, dovedite.

De aici vine cea mai frecventă neînțelegere: părintele la care copilul locuiește crede că poate decide singur, iar celălalt descoperă târziu că o înscriere la școală, un pașaport sau o intervenție medicală cereau semnătura lui. Un dosar de exercitare a autorității părintești așază aceste lucruri în scris, pe hârtie care se execută.

Vă spunem ce decizii cer acordul ambilor părinți

Lista nu este intuitivă: unele acte curente se iau singur, altele nu se pot lua deloc fără celălalt părinte.

Cerem măsuri provizorii, nu doar hotărârea finală

Până la soluționarea dosarului se pot obține măsuri urgente privind locuința minorului și legăturile personale.

Onorariu comunicat înainte de a începe

Vă spunem suma la prima discuție, raportat la cererile formulate și la probele necesare.

Exercitarea autorității părintești - masă cu două scaune față în față și ghiozdanul copilului între ele

Ce puteți obține

Exercitarea în comun, exclusivă sau o reașezare a deciziilor

Temeiul legal

Codul civil, titlul privind autoritatea părintească

Criteriul instanței

Interesul superior al copilului, dovedit cu probe

Ce este recomandat, juridic, să faceți acum

Notați în scris fiecare decizie luată fără acordul dumneavoastră

Facem echipă cu dumneavoastră

Beneficiați de asistență juridică profesionistă în dosarele privind autoritatea părintească

Aceste dosare nu se câștigă cu reproșuri, ci cu probe despre felul în care fiecare părinte s-a ocupat efectiv de copil. Apelând la un cabinet de avocatură, cererea se formulează cu capetele potrivite din prima zi, iar dovezile se strâng înainte de primul termen, nu după.

Beneficiati de asistenta juridica profesionista - Legal Protect - Avocați specializați - București
Onorariul poate fi mai accesibil decât credeti​

Apelând la un avocat, de multe ori plătiți mai puțin
decât vă costă încă doi ani în care deciziile despre copil se iau fără dumneavoastră

Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu un an pierdut în discuții fără rezultat, cu o hotărâre obținută pe cereri formulate greșit sau cu cheltuielile unui al doilea proces, pornit ca să repare primul.

La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.

Onorariul aproximativ este de 

1500 de lei

Serviciu complet, care include:

Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora

Legal Protect - Logo fundal deschis

Ce înseamnă autoritatea părintească și ce cuprinde

Autoritatea părintească este ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului. Nu este un drept al părintelui asupra copilului, ci o sarcină exercitată în folosul acestuia: creșterea, educația, învățătura, sănătatea, reprezentarea legală și administrarea bunurilor. Legea o așază pe un singur criteriu, interesul superior al copilului, și o acordă ambilor părinți în mod egal.

Pentru că este o sarcină, autoritatea părintească nu se poate renunța și nu se poate înstrăina. Un părinte nu poate semna o declarație prin care cedează celuilalt drepturile asupra copilului: o asemenea înțelegere nu produce efecte. Ea poate fi doar restrânsă sau retrasă de instanță, pentru motive prevăzute de lege. Noțiunea pe care publicul o numește custodia copiilor și tutela corespunde, în dreptul român, tocmai acestei instituții, iar confuzia dintre cele două denumiri aduce în fiecare an cereri formulate greșit.

Exercitarea în comun a autorității părintești, regula din Codul civil

Dacă părinții sunt căsătoriți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal. Dacă divorțează, regula nu se schimbă: instanța de divorțul o menține, iar exercitarea în comun rămâne soluția implicită. Ceea ce se stabilește prin hotărâre este altceva — locuința copilului, programul de legături personale și contribuția fiecărui părinte la cheltuieli.

Exercitarea în comun nu înseamnă că fiecare act curent cere două semnături. Actele obișnuite se pot face de părintele la care copilul se află în acel moment, iar legea prezumă acordul celuilalt. Pentru deciziile importante însă acordul trebuie să existe cu adevărat, iar lipsa lui se sancționează. Tot în acest cadru se discută și pensia alimentară și contribuția la întreținerea copiilor, fiindcă îndatorirea de întreținere este parte din aceeași sarcină părintească.

De reținut: expresia „copilul a fost dat mamei” nu are corespondent juridic. Instanța nu dă copilul nimănui: stabilește unde locuiește și cum se exercită autoritatea părintească. Un părinte la care copilul nu locuiește rămâne, de regulă, titular al tuturor drepturilor părintești.

Autoritatea părintească la copilul din afara căsătoriei

Copilul din afara căsătoriei are, față de părinții lui, exact aceleași drepturi ca cel din căsătorie. Odată stabilită filiația față de tată — prin recunoaștere sau prin hotărâre — autoritatea părintească se exercită în comun, la fel ca între soți. Nu există un regim inferior pentru acești copii, iar afirmația contrară, auzită adesea, este pur și simplu greșită.

Diferența practică apare la punctul de plecare. Până la recunoaștere, copilul are filiație stabilită numai față de mamă, iar ea exercită singură autoritatea părintească. Dacă tatăl figurează în actul de naștere ca urmare a prezumției legale, iar paternitatea nu corespunde realității, discuția se mută pe tăgada paternității — pentru că până la desființarea filiației drepturile părintești ale celui înscris rămân intacte. Un avocat verifică mai întâi actul de naștere, apoi stabilește ce acțiune se potrivește.

Exercitarea exclusivă a autorității părintești: când o acordă instanța

Exercitarea exclusivă este excepția, iar instanțele o acordă rar. Nu este suficient ca părinții să nu se înțeleagă, să locuiască în orașe diferite sau să comunice prost. Trebuie motive temeinice, iar ele se dovedesc cu probe, raportat tot la interesul copilului. Un avocat vă spune din prima discuție dacă faptele pe care le invocați intră în această categorie.

În practică, exercitarea exclusivă a autorității părintești se dispune când un părinte este absent cu totul din viața copilului, când se opune sistematic la decizii fără vreun motiv legat de copil, când are o conduită violentă sau o dependență netratată, ori când refuză orice contribuție la creștere. Alcoolismul, consumul de droguri, condamnarea pentru infracțiuni contra familiei și boala psihică netratată sunt motivele reținute cel mai des. Când există violență, cererea se însoțește de regulă de ordin de protecție, care produce efecte imediat.

Cum se obține o hotărâre privind autoritatea părintească, pas cu pas

01

Inventarul deciziilor și al probelor

Se notează fiecare decizie luată fără acordul dumneavoastră, cu data și dovada ei: mesaje, adeverințe de la școală, foi de observație, refuzuri scrise. Un dosar bine documentat, predat avocatului la prima întâlnire, se judecă în jumătate din timp.

02

Cererea și capetele de cerere

Se formulează cererea la judecătoria de la domiciliul copilului, cu toate capetele necesare: exercitarea autorității părintești, locuința minorului, legăturile personale și contribuția la cheltuieli. Ce nu se cere acum cere un al doilea proces.

03

Ancheta socială și ascultarea copilului

Autoritatea tutelară întocmește raportul de anchetă psihosocială la ambele domicilii. Copilul care a împlinit zece ani este ascultat obligatoriu, în camera de consiliu, fără părinți în sală.

04

Hotărârea și punerea ei în aplicare

Instanța se pronunță asupra tuturor capetelor, iar hotărârea este executorie. Dacă un părinte nu o respectă, urmează executarea silită prin executor judecătoresc, în prezența unui psiholog.

Un dosar de exercitare a autorității părintești durează, la prima instanță, între șase luni și un an, iar ancheta socială este elementul care dictează ritmul. Apelul adaugă încă șase până la zece luni. Până la hotărârea definitivă situația de fapt rămâne cea existentă, motiv pentru care măsurile provizorii contează mai mult decât pare la început. Pe tot parcursul, asistență și reprezentare la fiecare termen intră în onorariul comunicat de la început.

Locuința minorului și legătura ei cu autoritatea părintească

Locuința minorului se stabilește separat de autoritatea părintească, iar confuzia dintre cele două este sursa celor mai multe nemulțumiri. Un părinte poate avea drepturile exercitate împreună cu celălalt și totuși copilul să locuiască la celălalt; invers, părintele la care locuința minorului a fost stabilită nu capătă prin aceasta dreptul de a decide singur. Cele două chestiuni se judecă împreună, dar produc efecte diferite.

Criteriile sunt concrete: cine s-a ocupat efectiv de copil până acum, condițiile de locuit, programul de lucru al fiecărui părinte, apropierea de școală și de medic, legătura afectivă, frații. Vârsta are greutate, dar nu există nicio regulă care să dea copilul mic mamei — este o prejudecată, nu un text de lege. Când locuința minorului trebuie schimbată de urgență, se formulează stabilirea domiciliului copiilor ca cerere principală, însoțită de măsuri provizorii. Avocatul formulează cele două capete de cerere împreună, fiindcă ele se judecă în același dosar.

Deciziile care cer acordul ambilor părinți

Aici se nasc, în fapt, aproape toate conflictele. Legea nu dă o listă completă, iar granița dintre actul curent și decizia importantă se trasează de la caz la caz. Regula de orientare este simplă: cu cât efectul deciziei este mai durabil și mai greu de întors, cu atât mai sigur este nevoie de acordul celuilalt părinte.

Consecințele lipsei acordului sunt reale. O cerere depusă la școală fără semnătura ambilor părinți poate fi respinsă, un pașaport nu se eliberează, iar o intervenție medicală neurgentă se amână. În toate aceste situații părintele nemulțumit se poate adresa instanței, prin avocat, iar dacă problema nu suportă amânare, calea este ordonanța președințială, care dă o soluție în câteva săptămâni.

De reținut: în caz de urgență medicală, părintele prezent consimte singur, iar legea îl protejează. Nu amânați un tratament necesar fiindcă celălalt părinte nu răspunde la telefon — consemnați însă împrejurarea în scris, fiindcă va conta într-un eventual dosar.

Interesul superior al copilului, criteriul după care se judecă

Interesul superior al copilului nu este o formulă de încheiere a cererii, ci criteriul concret pe care instanța îl aplică în fiecare capăt de cerere. El se dovedește, nu se invocă: prin ancheta socială, prin adeverințe, prin raportul psihologului, prin martorii care au văzut cum se ocupă fiecare părinte de copil. Cabinetul de avocatură alege probele în funcție de acest criteriu, nu în funcție de nemulțumirile dintre părinți.

Ce cântărește în balanță

Continuitatea îngrijirii, stabilitatea mediului, apropierea de școală, relația cu frații și disponibilitatea reală a fiecărui părinte.

Ce nu cântărește

Venitul mai mare al unui părinte, vina pentru destrămarea relației sau durata în care copilul a fost ținut departe de celălalt părinte.

Două consecințe practice decurg de aici. Prima: reproșurile dintre adulți nu interesează instanța dacă nu au efect asupra copilului — o infidelitate nu spune nimic despre calitățile de părinte. A doua: copilul care a împlinit zece ani este ascultat obligatoriu, iar opinia lui se ia în considerare potrivit vârstei și maturității, fără a fi hotărâtoare. Tot interesul superior al copilului este cel care permite instanței să se abată de la cererile ambilor părinți, dacă ele nu îi sunt favorabile, iar programul pentru stabilirea programului de vizitare a minorului se stabilește după aceeași măsură.

Când un părinte împiedică exercitarea autorității părintești

Un drept recunoscut prin hotărâre și nerespectat în fapt nu valorează mult. Legea pune la dispoziție mai multe pârghii, de la cele mai blânde la cele mai aspre, iar alegerea între ele este o decizie de strategie pe care o luați împreună cu avocatul, nu una de temperament.

Primul pas este punerea în executare a hotărârii prin executor judecătoresc, în prezența unui psiholog. Dacă împiedicarea continuă, instanța poate aplica o amendă civilă pe zi de întârziere, iar fapta poate fi cercetată și penal, ca nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului. În cazurile grave, împiedicarea repetată devine ea însăși un motiv pentru schimbarea locuinței copilului sau pentru exercitarea exclusivă a autorității părintești — instanțele privesc cu severitate părintele care rupe legătura copilului cu celălalt.

Autoritatea părintească atunci când un părinte plecă în străinătate

Plecarea la muncă în altă țară nu stinge drepturile părintești și nu transformă exercitarea în comun în exercitare exclusivă. Părintele plecat rămâne titular al tuturor drepturilor, iar deciziile importante continuă să îi ceară acordul — care se poate da prin procură sau prin declarație autentificată la consulat. Ce se schimbă, în fapt, este posibilitatea de a participa zilnic la viața copilului, iar instanța ține seama de aceasta la stabilirea locuinței și a programului de legături personale.

Problema delicată apare în sens invers: când părintele la care copilul locuiește vrea să se mute cu el în străinătate. Aceasta este o decizie importantă și cere acordul celuilalt părinte; în lipsa lui, hotărăște instanța, tot după interesul superior al copilului. Mutarea făcută fără acord poate fi tratată drept deplasare ilicită, cu procedura de înapoiere prevăzută de convențiile internaționale — un proces lung, scump și greu de câștigat. Dacă aveți în vedere o astfel de mutare, discutați-o cu un avocat înainte de a cumpăra biletele, nu după.

Întrebări frecvente despre exercitarea autorității părintești

Nu pentru deciziile importante. Locuința minorului vă dă dreptul de a lua actele curente și de a organiza viața de zi cu zi, însă înscrierea la o altă școală, pașaportul, mutarea în altă localitate sau un tratament de durată cer acordul ambilor părinți. Lipsa acordului se poate suplini de instanță, dar nu se poate ignora.

Nu. Întreținerea și legăturile personale sunt obligații independente una de cealaltă. Refuzul accesului nu este o sancțiune legală, iar într-un dosar se va întoarce împotriva dumneavoastră. Pentru sumele neplătite există executarea silită, iar aceea este calea corectă.

Neînțelegerea dintre părinți nu este, singură, un motiv temeinic. Instanța caută fapte care privesc copilul: absență îndelungată, opoziție abuzivă la decizii, violență, dependență. Dacă problema este doar blocajul la o anumită decizie, soluția corectă este o cerere punctuală, mult mai rapidă și mai ieftină.

Este important, dar nu hotărâtor. Copilul care a împlinit zece ani se ascultă obligatoriu, iar opinia lui se ia în considerare potrivit vârstei și maturității. Instanța verifică însă dacă opinia este formată liber, nu sub influența unuia dintre părinți — iar presiunea exercitată asupra copilului se vede în raportul psihologic.

Da, iar aceasta este de departe cea mai bună variantă. Înțelegerea se poate încheia la notar sau la mediator și se prezintă instanței, care o verifică prin prisma interesului superior al copilului și o consfințește printr-o hotărâre. Rezultatul este un titlu executoriu obținut în câteva săptămâni, nu într-un an. Un avocat redactează înțelegerea astfel încât să poată fi și pusă în executare.

Da. Hotărârile din dreptul familiei nu au autoritate de lucru judecat absolută: dacă împrejurările s-au schimbat în mod serios — mutare, schimbarea programului de lucru, o problemă nouă de sănătate, vârsta copilului — se poate formula o cerere nouă. Trebuie dovedită schimbarea, nu doar invocată.

Nu au autoritate părintească, dar au dreptul de a avea legături personale cu nepotul, iar instanța îl poate stabili la cererea lor. Este o cerere distinctă, judecată tot după interesul copilului, și se întâlnește mai des decât s-ar crede, mai ales după decesul unuia dintre părinți.

Ce face cabinetul de avocatură într-un dosar de autoritate părintească

Cea mai mare parte a muncii se face înainte de primul termen. Un dosar privind exercitarea autorității părintești se câștigă pe documente adunate la timp și pe capete de cerere formulate complet — nu pe elocvență. Ce nu se cere prin cererea introductivă se va cere într-un al doilea proces, peste un an.

Pentru situațiile în care nu doriți încă un proces, lucrăm și în regim de consultanță juridică: citim hotărârea existentă, vă spunem ce drepturi aveți în concret și ce se poate obține. Destui clienți pleacă de la această discuție cu o scrisoare către celălalt părinte, iar problema se rezolvă fără instanță.

De reținut: ancheta psihosocială se face la ambele domicilii, iar vizita este anunțată. Nu este o inspecție de curățenie: se verifică spațiul copilului, programul lui și felul în care vorbiți despre celălalt părinte. Cel care îl denigrează pierde teren chiar din acest raport.

Când autoritatea părintească se restrânge sau se pierde

Decăderea din drepturile părintești este cea mai gravă măsură pe care o poate lua o instanță civilă în privința unui părinte. Se dispune la cererea autorității tutelare, a direcției de asistență socială sau a procurorului, nu la cererea celuilalt părinte, și numai pentru fapte grave.

Decăderea din drepturile părintești nu se cere ca armă într-un conflict între părinți. Instanțele resping ferm asemenea cereri, iar efectul asupra celui care le formulează este, de regulă, invers decât cel urmărit.

Motivele sunt enumerate de lege: punerea în pericol a vieții, a sănătății sau a dezvoltării copilului prin rele tratamente, prin consum de alcool sau de droguri, prin purtare abuzivă ori prin neglijență gravă. Decăderea poate fi totală sau parțială, iar obligația de întreținere rămâne în sarcina părintelui decăzut — pierderea drepturilor nu îl scapă de îndatoriri.

Măsura nu este definitivă. Instanța o poate ridica dacă au încetat împrejurările care au dus la ea și dacă părintele nu mai pune în pericol copilul. Până atunci, drepturile se exercită de celălalt părinte sau, dacă nu există, se instituie tutela. Ridicarea măsurii se cere printr-o acțiune nouă, pregătită de un cabinet de avocat împreună cu dovezile schimbării.

Cât costă un dosar de exercitare a autorității părintești și care este onorariul avocatului

Onorariul pornește de la 1500 de lei, iar motivul pentru care suma variază se vede din conținutul paginii: o înțelegere a părinților, consfințită de instanță, este o lucrare de câteva săptămâni, cu un singur termen. Un dosar în care se cere exercitarea exclusivă, cu expertiză psihologică, anchetă socială la două domicilii, martori și un capăt de cerere privind locuința minorului, este un proces de un an.

Onorariul final îl stabilește cabinetul de avocatură după ce citește actele, iar el depinde de patru elemente: numărul capetelor de cerere — autoritate părintească, locuință, legături personale, întreținere, dacă există acord între părinți sau nu, dacă este nevoie de măsuri provizorii pe durata procesului și dacă dosarul include și punerea în executare a unei hotărâri nerespectate. Taxa de timbru în aceste cereri este modică, iar onorariul expertului psiholog se achită separat și nu trece prin cabinet.

Pe lângă sumă, vă putem spune de la început ceva la fel de util. Prima discuție este gratuită și se încheie cu o poziție clară: ce se poate obține, în cât timp și cu ce probe. Dacă situația se poate rezolva printr-o înțelegere consfințită de instanță, vă spunem asta chiar dacă pentru cabinet un proces ar fi fost mai profitabil — iar dacă procesul este necesar, onorariul vi-l comunicăm atunci, înainte de a semna contractul de asistență. Nu există costuri care apar pe parcurs și nu există sume calculate la final.

Spuneți-ne ce decizii s-au luat fără dumneavoastră

Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.