Partaj matrimonial / împărțire bunuri la divorț

Dreptul familiei · Partaj matrimonial

Nu se împarte automat la jumătate. Și nu trebuie să așteptați divorțul.

Două idei greșite domină această materie, iar amândouă costă bani. Prima: că bunurile comune se împart obligatoriu în părți egale. Cota se stabilește în funcție de contribuția fiecăruia — egalitatea este doar punctul de pornire, iar ea se poate răsturna cu probe.

A doua: că partajul se face numai după divorț. Legea permite împărțirea bunurilor comune și în timpul căsătoriei, fără desfacerea ei — o soluție utilă când unul dintre soți face datorii sau își pune afacerea în pericol.

Vă spunem în 24 de ore ce intră în masa de împărțit

Regimul matrimonial, bunurile proprii și datoriile comune se stabilesc din acte, nu din amintiri.

Construim dosarul de contribuție

Munca în gospodărie și creșterea copiilor sunt contribuție. Se dovedesc, iar cota se schimbă.

Onorariu comunicat înainte de a începe

Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la valoarea masei și la calea aleasă.

Partaj matrimonial / împărțire bunuri la divorț - Legal Protect - Avocați specializați - București

Ce puteți obține

Stabilirea cotei reale și atribuirea bunurilor dorite

Temeiul legal

Codul civil, capitolul privind regimul comunității legale

Taxa de timbru

3% din valoarea masei partajabile, la partajul judiciar

Ce este recomandat, juridic, să faceți acum

Strângeți dovezile contribuției dumneavoastră

Facem echipă cu dumneavoastră

Beneficiați de asistență juridică profesionistă la partajul bunurilor comune

Un partaj se câștigă cu documente, nu cu argumente despre cine a muncit mai mult. Apelând la un cabinet de avocatură, masa de împărțit și dovezile de contribuție se construiesc înainte de primul termen, când încă se mai pot obține.

Beneficiati de asistenta juridica profesionista - Legal Protect - Avocați specializați - București
Onorariul poate fi mai accesibil decât credeti​

Apelând la un avocat, de multe ori plătiți mai puțin
decât diferența dintre o cotă de jumătate și cota pe care o meritați

Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu zece procente din valoarea unui apartament — exact ce pierdeți dacă nu dovediți o contribuție mai mare, sau dacă un bun propriu ajunge în masa de împărțit.

La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.

Onorariul aproximativ este de 

1800 de lei

Serviciu complet, care include:

Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora

Legal Protect - Logo fundal deschis

Regimul matrimonial decide ce se împarte

Prima întrebare dintr-un asemenea dosar nu privește apartamentul, ci regimul sub care ați fost căsătoriți. Din 2011 există trei variante, iar majoritatea cuplurilor nu știu sub care se află — pentru că nu au ales niciuna, deci se aplică implicit prima.

Verificarea durează un minut: se cere un extras din Registrul național notarial al regimurilor matrimoniale. Dacă nu există nicio înscriere, regimul este comunitatea legală, iar un avocat continuă discuția cu ce bunuri intră în ea și ce rămâne propriu.

Dacă regimul este separația de bunuri, împărțirea în sens propriu nu are obiect: se lichidează doar coproprietatea asupra bunurilor cumpărate împreună, pe cote stabilite în actele de dobândire. Despre modul în care se redactează o convenție matrimonială am scris, în linii generale, la redactarea unui contract civil sau comercial.

Ce bunuri sunt proprii și nu intră în masa partajabilă

Nu tot ce a apărut în timpul căsătoriei este comun. Legea enumeră categoriile de bunuri care rămân proprii fiecărui soț, iar scoaterea lor din masa de împărțit este adesea mai valoroasă decât discuția despre cote — motiv pentru care un cabinet de avocatură începe cu această listă, nu cu procentele.

Regula care salvează cele mai multe dosare. Ultima poziție din listă se numește subrogație reală și este cea mai puțin folosită, deși cea mai utilă. Dacă ați vândut casa moștenită de la părinți și ați cumpărat cu acei bani apartamentul în care ați locuit ca familie, apartamentul rămâne bun propriu — cu condiția să puteți urmări banii din actul de vânzare în actul de cumpărare. De aceea extrasele de cont din perioada tranzacției valorează mai mult decât orice declarație de martor.

Ce documente dovedesc contribuția fiecăruia

Cota se stabilește în funcție de contribuția la dobândirea masei comune și la îndeplinirea obligațiilor comune. Egalitatea se prezumă, dar prezumția se poate răsturna — iar răsturnarea ei o face un avocat cu documente, nu cu impresii. Iată ce cântărește:

Cum se face partajul, pas cu pas

01

Stabilim regimul și masa de împărțit

Extras din registrul regimurilor matrimoniale, apoi inventarul bunurilor și al datoriilor, cu separarea celor proprii de cele comune.

02

Construim dosarul de contribuție

Venituri, plăți, proveniența sumelor, perioadele de concediu pentru creșterea copilului. De aici rezultă cota pe care o cerem.

03

Încercăm împărțirea prin bună învoială

La notar, cu act autentic, fără proces și cu taxe mai mici. Dacă există acord asupra cotelor și a atribuirii, este calea cea mai scurtă.

04

Introducem acțiunea de partaj

Când nu există acord. Instanța stabilește masa, cotele și modalitatea de împărțire: în natură, cu sultă sau prin vânzare.

Pasul al doilea este cel care decide rezultatul, iar el se face o singură dată — documentele din perioada căsătoriei se obțin tot mai greu cu trecerea anilor. Dacă preferați să nu alergați singur după ele, vă putem asigura asistență și reprezentare de la inventar până la hotărârea definitivă.

Cota nu este automat de jumătate

Este cea mai răspândită idee greșită din materie, întreținută și de practica notarială, unde învoiala se face aproape întotdeauna pe cote egale. În instanță însă regula este alta, iar ea deschide o discuție pe care mulți nici nu o pornesc.

Cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în funcție de contribuția sa la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.

Citiți ultima propoziție cu atenție: egalitatea este o prezumție, nu o regulă de fond. „Până la proba contrară” înseamnă că oricare soț poate dovedi o contribuție mai mare și poate obține o cotă corespunzătoare — șaizeci, șaptezeci, în dosare excepționale chiar mai mult.

Ce se ia în calcul, concret:

Al doilea și al treilea punct merită subliniate, fiindcă ele apără exact soțul care, aparent, „nu a adus bani”. Un părinte care a stat zece ani cu copiii și a renunțat la venituri nu are o contribuție mai mică — are o contribuție de altă natură, pe care legea o pune în balanță. Dovedirea ei este o muncă de documente, iar un avocat o începe cu actele din perioada respectivă, nu cu declarații.

Partajul în timpul căsătoriei, fără divorț

Puțini oameni știu că această operațiune nu este legată de desfacerea căsătoriei. Legea permite împărțirea în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soți sau prin acordul lor, fără ca relația să se încheie — iar în anumite situații este singura măsură care protejează familia.

Situația tipică este un soț care își pune patrimoniul în pericol: contractează credite pentru o afacere, girează pentru terți, acumulează datorii fiscale. Cât timp averea este comună, creditorii lui pot urmări cota lui din fiecare bun, iar în practică procedura blochează întregul bun. După împărțire, fiecare soț are bunuri proprii, iar creditorii celuilalt nu mai pot ajunge la ele. A doua situație, mai pașnică: soții vor să clarifice patrimoniul înainte de o investiție importantă sau înainte de a schimba regimul matrimonial.

Două precizări practice. Prima: după operațiune, bunurile împărțite devin proprii, iar bunurile dobândite ulterior intră din nou în comunitate — afară dacă soții schimbă și regimul matrimonial, printr-o convenție notarială. A doua: împărțirea în timpul căsătoriei nu afectează locuința familiei, care păstrează regimul ei de protecție. Dacă intenția este, în schimb, scoaterea bunurilor de sub urmărirea unui creditor existent, operațiunea poate fi atacată ca act încheiat în fraudarea drepturilor lui — motiv pentru care momentul se discută într-o consultanță juridică înainte, nu după.

Datoriile comune se împart și ele

Împărțirea nu privește doar ce aveți, ci și ce datorați. Este partea pe care clienții o descoperă în instanță și care schimbă, uneori, întregul calcul — un apartament de o sută de mii de euro cu un credit de șaptezeci nu valorează o sută de mii.

Ce se întâmplă cu creditul ipotecar. Împărțirea bunului între soți nu schimbă nimic în raportul cu banca: aceasta nu este parte în partaj și își păstrează garanția asupra întregului imobil, potrivit regulilor de la ipoteca asupra bunurilor imobiliare. Dacă apartamentul se atribuie unuia dintre soți, cel care rămâne obligat față de bancă poate continua să fie și celălalt, până la o novație acceptată de creditor. De aceea atribuirea unui imobil ipotecat se negociază, prin cabinet, împreună cu banca, nu doar în fața instanței.

Taxa de timbru la partaj: 3% din valoarea masei partajabile

Este cel mai mare cost al unui proces de acest fel și singurul care nu se poate negocia. Taxa se calculează ca procent din valoarea masei de împărțit, nu din cota pe care o cereți — deci la o masă de o sută de mii de euro, taxa depășește douăzeci de mii de lei, achitați la depunerea cererii.

Din acest motiv, prima variantă pe care o punem pe masă este întotdeauna învoiala la notar: onorariul notarial este sensibil mai mic decât această taxă, iar procedura se încheie în câteva zile. Merită cedat un procent sau două din cotă pentru a evita o taxă de mii de euro și un proces de un an — o aritmetică pe care un avocat o face înaintea oricărei discuții despre dreptate.

Când procesul este totuși inevitabil, există două atenuări. Prima: se poate cere eșalonarea, reducerea sau scutirea de la plata taxei, pe baza situației financiare dovedite cu documente; cererea se judecă separat și repede. A doua: taxa se recuperează proporțional de la celălalt soț, ca parte din cheltuielile de judecată, dacă cererea este admisă. În plus, valoarea masei pe care se calculează taxa se poate contesta — o evaluare supraapreciată vă costă direct, iar reducerea ei este primul demers pe care îl face avocatul în dosar, nu ultimul.

Partajul la notar față de partajul în instanță

Alegerea între cele două nu este o chestiune de principiu, ci de aritmetică. Prin bună învoială, operațiunea se face la notarul public, printr-un act autentic în care soții stabilesc singuri cotele și atribuirea bunurilor. Se încheie în câteva zile și costă onorariul notarial plus taxele de înscriere.

În instanță, procedura durează între unu și doi ani, presupune taxă de timbru de trei procente din masa partajabilă, expertize de evaluare și, de regulă, apel. În schimb, este singura cale atunci când nu există acord asupra cotelor, asupra componenței masei sau asupra bunului atribuit.

La notar

Câteva zile, act autentic, fără taxă de timbru la valoare

În instanță

Unu-doi ani, taxă de 3% din masă, cu expertize de evaluare

Există și o cale de mijloc, pe care o folosim des: se începe procesul, iar în primul termen se depune o tranzacție. Instanța o consfințește prin hotărâre, taxa de timbru se restituie în parte, iar soții obțin un titlu executoriu asupra învoielii lor. Este util când există acord pe fond, dar unul dintre soți are nevoie de garanția că celălalt va respecta înțelegerea; tranzacția o redactează cabinetul de avocatură.

Când în masa de împărțit intră și bunuri moștenite de ambii soți de la aceeași persoană, procedura se complică și se suprapune cu cea descrisă la partajul succesoral.

Cum se atribuie imobilul și ce este sulta

Cele mai multe astfel de procese se poartă, în realitate, pentru o singură casă. Legea nu permite tăierea ei în două, deci instanța alege între trei soluții pe care un cabinet de avocatură le pune pe masă de la început, în ordinea aceasta: împărțirea în natură, atribuirea întregului bun unuia dintre soți cu obligarea la sultă, sau vânzarea și împărțirea prețului.

Criteriul copiilor este, în practică, decisiv: soțul la care s-a stabilit locuința copiilor are o poziție mult mai bună la atribuirea imobilului. De aceea un avocat corelează cele două cereri, iar ordinea în care se formulează contează — detaliu pe care l-am tratat separat la stabilirea domiciliului copiilor.

Dacă soțul căruia nu i s-a atribuit imobilul continuă să locuiască în el, celălalt poate cere predarea posesiei, iar refuzul deschide procedura descrisă la evacuare din imobil. Alternativ, părțile pot conveni un drept de folosință pe o perioadă determinată, construit după regulile de la un drept de uzufruct.

Ce se întâmplă dacă un soț a ascuns bunuri

Este o situație frecventă și, contrar așteptărilor, nu lipsită de remedii. Conturile deschise la bănci necunoscute celuilalt, participațiile în societăți, autoturismele înmatriculate pe numele rudelor, sumele transferate înainte de divorț — toate lasă urme pe care un avocat le poate obține prin instanță.

Ultima poziție este cea mai importantă. Un dosar încheiat nu vă închide drumul dacă, peste doi ani, aflați de un cont sau de un teren care nu a fost inclus în masă. Se poate formula o cerere de partaj suplimentar numai pentru acele bunuri, fără a relua ce s-a împărțit deja. Acțiunea privind bunurile aflate în coproprietate nu se prescrie, iar aceasta este una dintre puținele vești liniștitoare din materie.

Întrebări frecvente despre partajul bunurilor comune

Nu. Cota fiecăruia se stabilește în funcție de contribuția la dobândirea masei comune și la îndeplinirea obligațiilor comune. Egalitatea este o prezumție legală, dar ea funcționează „până la proba contrară” — oricare soț poate dovedi o contribuție mai mare și poate obține o cotă corespunzătoare. Dovada se face cu documente: venituri, plăți, proveniența sumelor investite.

Da, legea o recunoaște expres: munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsniciei. Un părinte care a stat ani cu copiii și a renunțat la venituri nu are o contribuție mai mică, ci de altă natură. Se dovedește cu actele din perioada respectivă — concediul pentru creșterea copilului, lipsa veniturilor, declarațiile martorilor.

Nu, dacă puteți dovedi proveniența banilor. Bunul dobândit în schimbul unui bun propriu rămâne propriu — se numește subrogație reală. Condiția este să urmăriți banii din actul de vânzare al bunului moștenit în actul de cumpărare al celui nou. De aceea extrasele de cont din perioada tranzacției valorează mai mult decât orice declarație.

Da. Legea permite împărțirea în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soți sau prin acordul lor. Este util mai ales când un soț își pune patrimoniul în pericol prin credite sau datorii: după împărțire, creditorii lui nu mai pot ajunge la bunurile celuilalt. Atenție însă — dacă scopul este scoaterea bunurilor de sub urmărirea unui creditor existent, operațiunea poate fi atacată.

Trei procente din valoarea masei partajabile, nu din cota pe care o cereți — deci la o masă de o sută de mii de euro taxa depășește douăzeci de mii de lei, achitați la depunerea cererii. Se poate solicita eșalonarea, reducerea sau scutirea, pe baza situației financiare dovedite. Această cifră explică de ce partajul notarial este aproape întotdeauna varianta mai bună.

Instanța alege între trei soluții, în ordine: împărțirea în natură, atribuirea întregului bun unuia dintre soți cu plata unei sulte celuilalt, sau vânzarea și împărțirea prețului. Criteriile de atribuire sunt nevoile copiilor minori, cota fiecăruia, folosința anterioară și posibilitățile locative. În practică, soțul la care s-a stabilit locuința copiilor are poziția cea mai bună.

Da, iar aceasta surprinde adesea. Creditele luate pentru nevoile familiei sunt datorii comune, chiar dacă doar un soț a semnat contractul; la fel cheltuielile obișnuite ale căsniciei și sumele împrumutate pentru bunurile comune. Datoriile asumate pentru nevoi personale sau pentru afacerea unui soț rămân însă proprii. Soțul care a achitat din bunuri proprii o datorie comună are drept la restituire.

Nu. După desfacerea căsătoriei, averea comună devine coproprietate obișnuită, iar acțiunea de partaj nu se prescrie — se poate introduce și după zece ani. Trecerea timpului are însă un cost practic: documentele care dovedesc contribuția devin tot mai greu de obținut, iar prezumția de egalitate tot mai greu de răsturnat.

Ce facem pentru dumneavoastră într-un dosar de partaj

Un cabinet de avocatură începe acest dosar cu două inventare, nu cu o cerere: bunurile și datoriile. Din diferența dintre ele rezultă ce se împarte în realitate, iar de multe ori cifra este cu totul alta decât cea pe care o aveați în minte.

Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu o cifră: ce valoare are masa reală de împărțit și ce cotă se poate susține cu probe. Dacă diferența față de o cotă egală nu justifică un proces, vă spunem asta și mergem pe varianta notarială.

Când împărțirea este o consecință a desfacerii căsătoriei, cele două dosare se corelează; despre procedura de divorț am scris la divorțul. Iar dacă în masă intră un imobil dobândit recent, verificările încep de la actul descris la achiziționarea sau vânzarea unui imobil.

Cât costă un partaj și care este onorariul avocatului

Onorariul pornește de la 1800 de lei, iar motivul pentru care suma variază se vede din conținutul paginii: diferența dintre două dosare este enormă. O împărțire notarială, cu acord asupra cotelor și a atribuirii, este o lucrare de câteva zile. Un proces cu cincisprezece ani de căsătorie, bunuri ascunse, subrogație reală de dovedit și expertize de evaluare este un dosar de doi ani. Suma finală o comunicăm la prima discuție, după ce vedem actele.

Onorariul îl stabilește cabinetul de avocatură după ce vede actele, iar el depinde de patru elemente: valoarea masei de împărțit, dacă există acord sau nu, numărul bunurilor și al datoriilor care trebuie inventariate, și dacă este nevoie de un dosar de contribuție — adică de dovedirea unei cote mai mari decât jumătate. Taxa de timbru de trei procente din masa partajabilă se achită de dumneavoastră direct la buget și nu trece prin cabinet; la fel onorariile notarului și ale expertului evaluator.

Pe lângă sumă, vă putem spune de la început ceva la fel de util. Prima discuție este gratuită și se încheie cu o aritmetică simplă: cât valorează masa reală, ce cotă se poate susține cu documente și cât ar costa fiecare dintre cele două căi. De multe ori rezultatul acestei aritmetici este că merită cedat un procent din cotă pentru a evita o taxă de mii de euro — iar atunci vă spunem să mergeți la notar, deși pentru cabinet un proces ar fi fost mai profitabil. Nu există costuri care apar pe parcurs și nu există sume calculate la final.

Trimiteți-ne actele și vă spunem ce intră în masa de împărțit

Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.