Prima pagină » Servicii de avocatura » Tutelă și curatelă persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale
Două temeri blochează cele mai multe familii, și amândouă sunt nefondate. Curatela se instituie fără a atinge capacitatea de exercițiu: persoana rămâne pe deplin capabilă, iar curatorul doar o reprezintă în administrarea bunurilor sau în apărarea intereselor ei.
Iar tutorele nu dobândește niciun drept asupra patrimoniului celui ocrotit. Administrează bunurile altuia, sub control: întocmește inventar, prezintă anual socoteala instanței și are nevoie de autorizare pentru fiecare act de dispoziție.
Tutore, curator sau curator special — obligațiile și răspunderea sunt complet diferite.
Sunt obligațiile pe care tutorii le ratează cel mai des, iar din ele decurge răspunderea lor.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la măsura cerută și la bunurile de administrat.
Numirea, înlocuirea sau descărcarea de gestiune
Codul civil, capitolul privind ocrotirea persoanei fizice
Darea de seamă prezentată instanței de tutelă
Întocmiți inventarul bunurilor în termenul legal
A fi tutore înseamnă a administra patrimoniul altcuiva, cu răspundere personală pentru fiecare decizie. Apelând la un cabinet de avocatură, obligațiile se cunosc înainte de a fi încălcate, iar autorizările se cer la timp, nu după semnarea actului.
Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu o vânzare anulată fiindcă nu a fost autorizată, sau cu răspunderea personală a tutorelui pentru un patrimoniu administrat fără socoteală.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1500 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Cele două se confundă aproape sistematic, deși produc efecte opuse asupra persoanei ocrotite. Distincția nu este de nuanță: una presupune că persoana nu mai poate decide, cealaltă pornește de la premisa că poate, dar nu se poate ocupa singură de treburile ei.
Prima se instituie atunci când persoana are nevoie de ocrotire continuă, iar instanța a constatat că nu mai poate încheia singură actele juridice. Cel numit o reprezintă, iar capacitatea ei de exercițiu este afectată — total, la tutela specială, sau parțial, la consilierea judiciară. Curatela, în schimb, se instituie fără a atinge capacitatea: persoana rămâne pe deplin capabilă, dar din cauza bătrâneții, a unei boli sau a unei infirmități fizice nu își poate administra bunurile ori nu își poate apăra interesele, și nu este în măsură să numească singură un reprezentant.
Consecința practică este importantă: o persoană aflată sub curatelă poate semna în continuare, poate vota, poate încheia o căsătorie, iar curatorul acționează ca un mandatar, nu ca un înlocuitor. De aceea curatela este măsura potrivită pentru un om în vârstă, lucid, dar imobilizat — iar o cerere de tutelă aici este disproporționată și va fi respinsă, cum vă va spune orice avocat. Despre cele trei măsuri de ocrotire și despre modul în care se alege între ele am scris la măsurile de ocrotire a persoanei.
Cel numit nu administrează propriile bunuri: administrează patrimoniul altcuiva, răspunzând personal pentru fiecare decizie. Legea îi impune de aceea un set de obligații precise, pe care un cabinet de avocatură le pune pe hârtie în prima zi, fiindcă neîndeplinirea lor nu rămâne fără consecințe.
Primele două obligații sunt cele care se ratează cel mai des, de regulă din necunoaștere. Consecința apare ani mai târziu, când niciun avocat nu mai poate reconstitui trecutul: fără inventar inițial și fără socoteli anuale, nu se poate dovedi ce s-a administrat, iar moștenitorii persoanei ocrotite pot cere socoteală pentru tot.
De aceea un cabinet de avocatură întocmește inventarul în primele zile și ține calendarul dărilor de seamă — nu ca formalitate, ci ca protecție pentru cel numit. Actele de dispoziție asupra imobilelor cer, în plus, verificările descrise la achiziționarea sau vânzarea unui imobil.
Instanța nu numește pe oricine și nu urmează automat propunerea familiei. Criteriul este aptitudinea de a ocroti persoana și de a-i administra corect bunurile, iar legea exclude expres anumite categorii. Iată cum se stabilește:
Este situația care apare cel mai des în familiile cu patrimoniu și cea mai periculoasă pentru cel numit, fiindcă nu este întotdeauna evidentă. Cine contractează, direct sau indirect, cu persoana ocrotită se află în conflict de interese, iar actul încheiat astfel este anulabil.
De ce nu se poate ocoli. Cine semnează un act în nume dublu — ca reprezentant al celui ocrotit și pentru sine — expune actul anulării, la cererea persoanei ocrotite sau a moștenitorilor ei, uneori după mulți ani. Un cabinet de avocatură cere curatorul special printr-o cerere scurtă, soluționată rapid, iar costul lui este incomparabil mai mic decât al unui act desființat. Acest risc se vede cel mai clar în dosarele descrise la succesiune și moștenire, când moștenitorii cer socoteală pentru tot.
De acest răspuns depinde totul: cu discernământ se merge pe curatelă sau pe o simplă procură; fără el, pe o măsură de ocrotire propriu-zisă.
Generală, pentru administrarea bunurilor, sau specială, pentru un singur act ori pentru reprezentarea într-un proces anume.
La instanța de la domiciliul persoanei. Aceasta este ascultată și trebuie să consimtă, fiindcă curatela nu se instituie împotriva voinței ei.
Instanța stabilește persoana și atribuțiile, iar curatorul acționează în limitele fixate, ca un mandatar al celui ocrotit.
Al treilea pas cuprinde deosebirea esențială față de tutelă: curatela se instituie cu acordul persoanei, nu în locul voinței ei. Dacă aceasta se opune, măsura nu se poate dispune. Dacă preferați să nu parcurgeți singur acești pași, vă putem asigura asistență și reprezentare de la prima cerere până la numire.
Legea prevede un organ de supraveghere pe care puțini îl cunosc și care, atunci când se constituie, schimbă echilibrul de putere din jurul persoanei ocrotite. Consiliul de familie este alcătuit din trei rude sau afini ai celui ocrotit, numiți de instanță.
Rolul lui este dublu: supraveghează modul în care cel numit își îndeplinește atribuțiile și dă avizul pentru anumite acte importante, înaintea autorizării instanței. Nu se constituie obligatoriu în toate cazurile, dar poate fi cerut — iar pentru o familie în care există neîncredere față de cel numit, aceasta este calea cea mai eficientă de control.
Supraveghează tutorele și avizează actele importante
Trei rude sau afini, numiți de instanță, la cerere
Membrii consiliului nu administrează ei bunurile și nu pot da instrucțiuni în deciziile curente. Pot însă sesiza instanța atunci când constată nereguli, pot cere prezentarea socotelilor și pot solicita înlocuirea celui numit — ceea ce face din constituirea lui o măsură preventivă utilă.
Pentru familiile dezbinate, în care fiecare ramură suspectează cealaltă, consiliul de familie oferă o soluție mai bună decât disputarea acestei calități: toți participă la control, niciunul nu administrează singur. O consultanță juridică de o oră arată dacă în situația dumneavoastră merită cerut.
Nu este o funcție onorifică: cel numit răspunde cu patrimoniul propriu pentru prejudiciul cauzat persoanei ocrotite printr-o administrare defectuoasă. Răspunderea se stabilește pe baza socotelilor, iar lipsa lor nu îl apără nici cu cel mai bun avocat — o agravează.
A doua poziție merită citită de două ori de oricine acceptă această sarcină, iar un avocat insistă pe ea tocmai de aceea. Cineva corect, dar care nu a ținut socoteli, se află într-o poziție mai slabă decât unul care a greșit, dar a documentat totul: în fața instanței și a moștenitorilor, lipsa documentelor echivalează practic cu lipsa apărării.
Când prin administrarea defectuoasă s-a produs și o suferință persoanei ocrotite, iar nu doar o pagubă patrimonială, repararea se poate cere potrivit regulilor de la daune morale.
Întrebarea apare rar la început și aproape întotdeauna după un an sau doi, când cel numit realizează cât timp îi ia sarcina. Răspunsul este că legea prevede dreptul la o remunerație, dar nu o acordă din oficiu: ea se stabilește de instanță, la cerere.
Cuantumul se fixează în raport cu munca depusă și cu veniturile produse de bunurile administrate, în limita prevăzută de lege, și se plătește din aceste venituri — nu din capital. Prin urmare, pentru o persoană ocrotită care are doar o pensie modestă și nicio sursă de venit din bunuri, remunerația este, practic, simbolică sau inexistentă. Pentru un patrimoniu care produce chirii sau dividende, ea devine semnificativă și merită cerută.
Distinct de remunerație stau cheltuielile administrării: taxe, impozite, reparații, onorarii pentru acte, cheltuieli de deplasare. Acestea se suportă din patrimoniul celui ocrotit și se justifică în darea de seamă, cu documente. Cine le achită din buzunarul propriu, fără să le consemneze, pierde dreptul de a le recupera — iar aceasta este, alături de lipsa socotelilor, cea mai frecventă pierdere pe care un avocat o vede în practică. Despre redactarea actelor încheiate în această calitate am scris la redactarea unui contract civil sau comercial.
Concepția actuală a materiei, aliniată la standardele internaționale privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pornește de la o idee care schimbă totul: ocrotirea înseamnă sprijin în luarea deciziilor, nu înlocuirea persoanei în luarea lor.
Măsura de ocrotire trebuie să respecte demnitatea, drepturile și libertățile persoanei ocrotite, voința și preferințele acesteia, și să fie proporțională cu gradul de nevoie, aducând cea mai mică atingere posibilă autonomiei sale.
Reținerea practică din acest text este că cel numit nu decide „pentru binele” persoanei, după propria apreciere: este obligat să o consulte, să îi afle preferințele și să le urmeze în măsura în care sunt posibile. O decizie luată peste capul celui ocrotit, chiar bine intenționată, poate fi contestată.
Drepturile care rămân neatinse, indiferent de măsură:
Al patrulea punct produce cele mai multe respingeri în practică. O cerere de autorizare a vânzării locuinței, motivată doar prin faptul că imobilul „este prea mare” sau că „ar fi mai bine la un azil”, se respinge. Instanța cere o justificare concretă, pe care avocatul trebuie să o documenteze — nevoia de fonduri pentru tratament, imposibilitatea întreținerii — și verifică unde va locui persoana. Când o autoritate refuză nejustificat să recunoască autonomia persoanei ocrotite, apărarea se poate construi și pe garanțiile descrise la apărarea drepturilor fundamentale la CEDO.
Este instrumentul cel mai rapid din toată materia și cel mai puțin folosit. Nu înlocuiește o măsură de ocrotire și nu afectează capacitatea: se numește pentru o operațiune anume, iar atribuțiile lui încetează odată cu ea.
De ce merită cunoscut. Un dosar de tutelă durează un an; numirea unui curator special se obține în câteva săptămâni. Pentru familiile care au nevoie urgentă de o semnătură — o pensie neîncasată, o moștenire cu termen de acceptare care expiră, un tratament care cere consimțământ — aceasta este calea care rezolvă problema la timp, în paralel cu dosarul de fond. Despre regimul garanțiilor reale asupra bunurilor administrate am scris la ipoteca asupra bunurilor imobiliare.
Nici una dintre cele două măsuri nu este perpetuă, iar încetarea lor nu se produce întotdeauna automat — unele cazuri cer o hotărâre, iar amânarea ei lasă în urmă o situație juridică neclară.
Tutela încetează prin ridicarea măsurii de ocrotire, atunci când reexaminarea arată că nevoia a dispărut sau s-a redus suficient pentru o măsură mai ușoară, prin decesul persoanei ocrotite, sau prin expirarea duratei pentru care a fost dispusă, dacă nu a fost prelungită. Separat de încetarea măsurii stă încetarea funcției: cel numit poate fi înlocuit, îndepărtat pentru rea administrare, sau descărcat la cererea lui, fără ca ocrotirea în sine să înceteze.
Curatela încetează prin revocare, la cererea persoanei ocrotite — fiindcă ea nu și-a pierdut capacitatea și poate pune capăt măsurii oricând — prin îndeplinirea operațiunii pentru care a fost instituită, în cazul curatelei speciale, sau prin deces. În toate situațiile, ultimul act al procedurii este darea de seamă generală și descărcarea de gestiune: fără ea, cel numit rămâne expus unei cereri de socoteală din partea persoanei ocrotite sau a moștenitorilor ei, uneori după mulți ani. Despre măsura de ocrotire în ansamblul ei am scris la măsurile de ocrotire a persoanei, iar despre tutela minorului, cu reguli proprii, la custodia copiilor și tutela. Despre drepturile părintești asupra copilului din căsătorie sau din afara ei am scris la exercitarea autorității părintești.
Un cabinet de avocatură lucrează aici pe două fronturi foarte diferite: fie reprezintă familia care are nevoie de o soluție, fie apără persoana ocrotită — iar uneori interesele lor nu coincid. Prima discuție cu un avocat al cabinetului clarifică pe cine reprezentăm.
Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu un răspuns direct: ce măsură se potrivește și ce obligații vă asumați dacă acceptați sarcina. Dacă problema se rezolvă cu un curator special în câteva săptămâni, vă spunem asta în locul unui dosar de fond de un an.
Iar dacă persoana are discernământ și nu dorește nicio măsură, vă explicăm de ce o cerere formulată împotriva voinței ei se va respinge — și ce alternative există.
Onorariul pornește de la 1500 de lei, iar motivul pentru care suma variază se vede din conținutul paginii: lucrările sunt de trei feluri, cu durate de la câteva săptămâni la un an și jumătate. Numirea unui curator special pentru un act urgent se obține repede. Un dosar de fond, cu expertiză și cu administrare de patrimoniu, este o lucrare de durată. Întocmirea anuală a dărilor de seamă este a treia categorie, recurentă. Suma finală o comunicăm la prima discuție, după ce vedem actele.
Ce vă spunem la prima discuție. Prima discuție este gratuită și se încheie cu două informații: ce măsură se potrivește situației și ce obligații veți avea dacă acceptați sarcina. A doua informație este cea pe care oamenii nu o cer și de care au cea mai mare nevoie — mulți acceptă această sarcină fără să știe că răspund cu patrimoniul propriu și că trebuie să dea socoteală anual. Nu există costuri care apar pe parcurs.
Nu. Curatela se instituie fără a atinge capacitatea de exercițiu: persoana rămâne pe deplin capabilă, poate semna, poate vota, poate încheia o căsătorie. Curatorul acționează ca un mandatar, în limitele stabilite de instanță. De aceea curatela se instituie doar cu acordul persoanei — dacă aceasta se opune, măsura nu se poate dispune.
Nu, în niciun fel. Administrează patrimoniul altcuiva, sub control: întocmește inventar la numire, prezintă anual socoteala instanței, are nevoie de autorizare pentru fiecare act de dispoziție și nu poate amesteca banii persoanei ocrotite cu ai săi. Răspunde, în plus, cu patrimoniul propriu pentru prejudiciul cauzat prin administrare defectuoasă.
Vă aflați într-o poziție mai slabă decât cineva care a greșit, dar a documentat totul. Lipsa inventarului și a dărilor de seamă face imposibilă dovada bunei administrări și se interpretează împotriva dumneavoastră — iar la încetarea tutelei, persoana ocrotită sau moștenitorii ei pot cere socoteală pentru întreaga perioadă.
Nu direct. Ar fi un conflict de interese, iar actul încheiat în nume dublu — ca reprezentant și pentru sine — este anulabil, uneori după mulți ani, la cererea persoanei ocrotite sau a moștenitorilor. Soluția legală este numirea unui curator special, care îl reprezintă pe cel ocrotit numai pentru acel act. Se obține în câteva săptămâni.
Nu. Se poate cere numirea unui curator special pentru operațiunea respectivă — încasarea unei pensii, semnarea unui document medical, acceptarea unei moșteniri cu termen care expiră. Se obține în câteva săptămâni, în paralel cu dosarul de fond, iar atribuțiile lui încetează odată cu actul pentru care a fost numit.
Are dreptul la o remunerație, dar nu se acordă din oficiu: se cere instanței. Cuantumul se stabilește în raport cu munca depusă și cu veniturile produse de bunurile administrate, în limita legală, și se plătește din aceste venituri, nu din capital. Pentru un patrimoniu fără venituri, remunerația este practic simbolică.
Numai cu autorizarea instanței, iar la locuința celui ocrotit instanța cere o justificare serioasă: nevoia de fonduri pentru tratament, imposibilitatea întreținerii imobilului. O cerere motivată prin faptul că apartamentul „este prea mare” se respinge. Instanța verifică și unde va locui persoana după vânzare.
Da. Instanța îl poate îndepărta pentru rea administrare, abuz sau neglijență gravă, la sesizarea consiliului de familie, a persoanei ocrotite sau a oricărei persoane interesate. Tutorele poate cere, la rândul lui, descărcarea, pentru motive întemeiate. Înlocuirea nu înseamnă încetarea măsurii de ocrotire: aceasta continuă cu o altă persoană.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.