Este cea mai frecventă neînțelegere din materie, iar consecințele cad asupra familiei. Copiii celui care avea dreptul de folosință nu îl primesc la rândul lor: la deces, dreptul dispare, iar proprietarul redevine proprietar deplin.
A doua regulă, la fel de puțin cunoscută: la o societate, uzufructul nu poate dura mai mult de treizeci de ani. Un contract care prevede altceva nu produce efecte peste acest termen, oricât ar fi fost negociat.
Uzufruct, uz, abitație sau servitute. Sunt patru drepturi diferite, cu efecte diferite.
Cine plătește reparațiile, cine achită impozitul, în ce situații dreptul se poate pierde.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la bun și la formalitățile necesare.
Folosința bunului și fructele lui, fără a fi proprietar
Codul civil, capitolul privind uzufructul
Viața uzufructuarului, iar la persoane juridice 30 de ani
Întocmiți inventarul bunului la începutul folosinței
Un drept de folosință prost redactat produce conflicte zece ani mai târziu, între oameni din aceeași familie. Apelând la un cabinet de avocatură, se stabilesc din primul act durata, reparațiile, sarcinile și condițiile în care dreptul se stinge.
Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu un litigiu de doi ani despre cine datora reparația acoperișului, sau cu un imobil blocat la vânzare fiindcă dreptul înscris în cartea funciară nu s-a radiat niciodată.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1500 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Proprietatea se poate împărți, iar bucățile ei au nume proprii și efecte diferite. Oamenii cer, de regulă, „drept de folosință” — o expresie care nu există ca atare în Codul civil și care acoperă patru drepturi distincte. Alegerea greșită produce exact ce voiai să previi, iar un avocat o corectează în cinci minute, înainte de semnare.
De ce distincția contează practic. Un părinte care vrea să îi lase copilului apartamentul, dar să poată locui în el până la sfârșitul vieții, are nevoie de uzufruct, fiindcă acest drept îi permite și să dea imobilul în chirie, dacă va avea nevoie de bani. Dacă în act se scrie „drept de abitație”, acea posibilitate dispare. Diferența se vede abia la zece ani de la semnare, când nu mai poate fi schimbată fără acordul proprietarului. Este exact genul de detaliu pentru care se merge la un cabinet de avocatură înainte, nu după.
Proprietatea deplină cuprinde trei atribute: folosința bunului, dreptul la fructele lui și dreptul de a dispune de el. Constituirea lui desprinde primele două și le dă titularului, lăsând proprietarului doar pe al treilea — de unde și numele de nudă proprietate. Concret, împărțirea arată astfel:
Nicio altă regulă din materie nu produce atâtea surprize. Dreptul este, prin natura lui, temporar — nu există o variantă perpetuă, oricât ar vrea părțile. Iar limita maximă diferă radical după cine este titularul.
Ultima regulă merită reținută exact, fiindcă pare contraintuitivă. Dacă un titular de șaptezeci de ani cedează dreptul unei persoane de treizeci, dreptul se va stinge la decesul celui de șaptezeci — nu al dobânditorului. Dreptul rămâne legat de viața celui pentru care a fost constituit.
Tot din aceeași logică decurge și efectul asupra prețului: nuda proprietate a unui imobil valorează mai puțin decât proprietatea deplină, iar diferența depinde de vârsta titularului. Este un element pe care îl discutăm întotdeauna la achiziționarea sau vânzarea unui imobil, atunci când bunul este grevat.
Uzufruct, uz sau abitație; viager sau pe termen fix; pentru o persoană sau pentru mai multe. Aici se decide ce va putea face efectiv titularul.
Cu descrierea bunului, durata, obligațiile de întreținere, regimul reparațiilor și al sarcinilor. La imobile, forma autentică este obligatorie.
Fără înscriere, dreptul nu este opozabil terților: un cumpărător de bună-credință îl poate ignora, iar titularul rămâne fără apărare.
La preluarea bunului, cu starea lui descrisă în detaliu. Este documentul care, la final, stabilește ce s-a deteriorat și cine plătește.
Al patrulea pas este cel pe care îl sare aproape toată lumea, iar lipsa lui transformă stingerea uzufructului în litigiu. Dacă preferați să nu vă ocupați singur de aceste formalități, vă putem asigura asistență și reprezentare de la redactarea actului până la radierea dreptului.
Aceasta este întrebarea cu care vin cele mai multe familii, de regulă prea târziu. Răspunsul ține de însăși natura lui: dreptul este legat de persoana titularului, deci se stinge odată cu ea. Nu intră în masa succesorală și nu se împarte între copii.
Uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice se stinge la moartea acesteia, chiar dacă termenul pentru care a fost constituit nu s-a împlinit. Dreptul nu se transmite prin moștenire, iar nuda proprietate se consolidează de plin drept.
Consecința este categorică și adesea dureroasă: copiii titularului nu primesc nimic din acest drept, chiar dacă părintele a locuit în imobil treizeci de ani și a făcut lucrări în el. Proprietarul redevine proprietar deplin fără să plătească nimic, iar cheltuielile făcute de titular nu se recuperează, afară de cazurile limitate prevăzute de lege.
Iată ce se întâmplă, concret, la deces:
Ultimul punct surprinde cel mai des: deși dreptul nu se moștenește, obligațiile neîndeplinite se transmit. Moștenitorii pot fi chemați să răspundă pentru întreținerea pe care acesta nu a făcut-o, iar aici inventarul întocmit la început devine proba decisivă. Despre modul în care se stabilește masa succesorală am scris separat la succesiune și moștenire.
Sunt două formalități prevăzute de lege, ignorate în aproape toate actele pe care le vedem, și exact ele hotărăsc cine câștigă litigiul de la final. Nu costă nimic la constituire și valorează enorm zece ani mai târziu, iar un avocat nu le omite niciodată.
Prima este inventarul. Uzufructuarul este obligat să preia bunul în starea în care se află, iar legea îi cere să întocmească un inventar al bunurilor mobile și un proces-verbal privind starea imobilelor, pe cheltuiala lui. Fără acest document, discuția despre ce s-a deteriorat în timpul folosinței devine un schimb de impresii: proprietarul va susține că instalațiile erau noi, celălalt că erau vechi, iar instanța nu va avea pe ce să se sprijine. Cu inventar, aceeași discuție durează cinci minute, iar avocatul nu mai are nevoie de expertiză.
A doua este garanția. Proprietarul poate cere uzufructuarului o cauțiune pentru îndeplinirea obligațiilor sale, iar refuzul de a o depune îl poate împiedica să intre în folosința bunului. În practică se cere rar, dar există situații în care devine esențială — un utilaj scump, un fond de comerț, un imobil închiriat unor terți. Scutirea de garanție se poate prevedea expres în act, și tocmai de aceea merită discutată înainte de semnare, nu după. Despre redactarea unui asemenea act am scris la redactarea unui contract civil sau comercial.
Aceasta este sursa a trei sferturi din conflictele dintre cele două părți, iar legea împarte cheltuielile după un criteriu simplu: cine folosește bunul îl întreține, cine îl va recăpăta suportă lucrările de structură.
Clauza care previne litigiul. Legea permite părților să împartă altfel aceste cheltuieli, iar actele bine redactate o fac: se enumeră concret ce intră în întreținere, se stabilește un plafon valoric peste care lucrarea este considerată reparație mare, și se prevede obligația de a anunța în scris orice defecțiune. Trei paragrafe scrise de un cabinet de avocat scutesc un proces de doi ani, în care expertiza tehnică va costa mai mult decât acoperișul.
A doua sursă de conflict, după reparații, și una la fel de ușor de prevenit. Regula legală pornește din aceeași logică: sarcinile curente îi revin celui care culege foloasele bunului, iar cele extraordinare proprietarului.
Prin urmare, impozitul pe clădire sau pe teren, taxele locale, cheltuielile de întreținere la asociația de proprietari și primele de asigurare obișnuite sunt ale uzufructuarului. Sarcinile extraordinare — o contribuție impusă o singură dată pentru o lucrare de infrastructură, de pildă — rămân ale proprietarului.
Impozitul pe bun, taxele locale, întreținerea, asigurarea obișnuită
Sarcinile extraordinare și cele care privesc însăși substanța bunului
În practică apar două complicații. Prima: autoritatea fiscală emite decizia de impunere pe numele proprietarului înscris în evidențe, nu pe numele uzufructuarului — deci proprietarul primește înștiințarea și trebuie să recupereze suma de la cel care o datorează. A doua: la asociația de proprietari, datoria se urmărește de regulă împotriva proprietarului, care rămâne să se întoarcă apoi împotriva uzufructuarului.
Soluția este o clauză prin care uzufructuarul se obligă să achite direct aceste sume și să prezinte dovezile, cu termen și cu sancțiune. Altfel, proprietarul ajunge să fie acționat de asociația de proprietari pentru întreținerea neachitată de altcineva.
Proprietarul nu este condamnat să privească neputincios cum bunul se degradează. Legea îi dă o cale directă: dacă uzufructuarul abuzează de folosință, instanța poate dispune stingerea dreptului înainte de termen — o sancțiune severă, dar reală.
Instanța nu dispune stingerea la prima nemulțumire: cântărește gravitatea abuzului și poate alege soluția intermediară, în care proprietarul administrează bunul și îi plătește uzufructuarului o sumă corespunzătoare fructelor. Este o soluție utilă când între părți există o relație de familie și ruperea totală nu se dorește.
Dovada abuzului o construiește avocatul cu documente și expertiză, iar aici inventarul inițial decide din nou. Când bunul este o locuință și uzufructuarul refuză să o părăsească după stingerea dreptului, urmează procedura descrisă la evacuare din imobil.
Un imobil grevat se poate vinde, iar aceasta surprinde adesea ambele părți. Proprietarul vinde ce are: nuda proprietate. Cumpărătorul primește bunul cu dreptul de folosință al altuia asupra lui, iar uzufructuarul rămâne în imobil ca și până atunci.
Condiția esențială este publicitatea. Dacă dreptul este înscris în cartea funciară, el este opozabil oricui, inclusiv cumpărătorului care nu a citit extrasul. Dacă nu este înscris, un cumpărător de bună-credință îl poate ignora, iar titularul rămâne cu o acțiune în despăgubiri împotriva celui care i-a constituit dreptul — o consolare slabă, când obiectul era o casă. Din acest motiv înscrierea nu se amână niciodată.
Pentru cumpărător, consecințele practice sunt trei. Prețul trebuie să reflecte faptul că nu va avea folosința bunului, uneori pentru zeci de ani — iar valoarea nudei proprietăți depinde direct de vârsta titularului. Nu va putea închiria și nu va putea locui în imobil până la stingerea dreptului. Și nu va putea cere uzufructuarului să plece, oricât ar fi plătit. Simetric, titularul își poate ceda la rândul lui dreptul, iar dobânditorul îl primește pe durata rămasă. Toate acestea le verifică un avocat înainte de semnare, în extras, nu după; despre verificările unei achiziții am scris la achiziționarea sau vânzarea unui imobil.
Nu. Uzufructul constituit în favoarea unei persoane fizice se stinge la decesul acesteia, chiar dacă termenul pentru care a fost constituit nu s-a împlinit. Nu intră în masa succesorală și nu se împarte între moștenitori. Nuda proprietate se consolidează de plin drept, iar proprietarul redevine proprietar deplin fără să plătească nimic.
Da, dacă dreptul dumneavoastră este uzufruct: el include dreptul la fructele bunului, iar chiria este un fruct civil. Dacă în act s-a scris „drept de abitație” sau „drept de uz”, închirierea nu este permisă — aceste drepturi sunt strict personale. Diferența se vede abia când aveți nevoie de bani, iar atunci nu se mai poate schimba fără acordul proprietarului.
Proprietarul, fiindcă este o reparație mare. Uzufructuarul suportă reparațiile de întreținere: zugrăveli, instalații, piese uzate, lucrări curente. Există însă o excepție importantă — dacă reparația mare a devenit necesară pentru că întreținerea nu s-a făcut, costul trece la uzufructuar. De aceea inventarul de la început și clauzele privind reparațiile contează atât de mult.
Uzufructuarul, pentru că el culege foloasele bunului. Complicația practică este că autoritatea fiscală emite decizia pe numele proprietarului înscris în evidențe, deci acesta primește înștiințarea și trebuie să recupereze suma. Soluția este o clauză în act prin care uzufructuarul se obligă să plătească direct și să prezinte dovezile, cu termen.
Nu, uzufructul este prin natura lui temporar. La o persoană fizică durează cel mult pe durata vieții titularului; la o persoană juridică, cel mult treizeci de ani, iar o clauză care prevede mai mult se reduce la acest termen. Părțile pot stabili o durată mai scurtă, fixă, care se împlinește chiar dacă titularul este în viață.
Da, uzufructul se poate ceda, prin vânzare sau donație. Atenție însă la un efect contraintuitiv: cesiunea nu prelungește durata. Dreptul se va stinge la decesul celui pentru care a fost constituit inițial, nu al dobânditorului. Un uzufruct cedat de o persoană de șaptezeci de ani unei persoane de treizeci se va stinge la decesul primei.
Poate cere instanței stingerea uzufructului pentru abuz de folosință, iar aceasta este o sancțiune reală, nu teoretică. Instanța cântărește însă gravitatea abuzului și poate alege o soluție intermediară: preluarea administrării bunului de către proprietar, cu plata către dumneavoastră a unei sume corespunzătoare fructelor. Dovada se face cu documente și expertiză.
Dacă dreptul era înscris în cartea funciară la data cumpărării, el vă este opozabil: nu puteți locui în imobil, nu îl puteți închiria și nu puteți cere uzufructuarului să plece, până la stingerea dreptului. Ați cumpărat nuda proprietate, iar prețul ar fi trebuit să reflecte asta. Verificarea extrasului înainte de semnare este singura protecție reală.
Un cabinet de avocatură tratează această materie în două momente foarte diferite: la constituire, când totul se poate scrie cum trebuie, și la conflict, când se lucrează cu ce s-a scris atunci. Primul moment costă de zece ori mai puțin.
Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu o recomandare concretă: ce drept să constituiți și ce trei clauze nu trebuie să lipsească din act. Dacă situația dumneavoastră se rezolvă mai simplu printr-un contract de închiriere, vă spunem asta de la început.
Când uzufructul apare în contextul împărțirii bunurilor între rude, discuția se mută în alt cadru; despre el am scris la partajul succesoral și la partajul matrimonial și împărțirea bunurilor la divorț.
Nu se constituie numai pe case și terenuri. Codul civil prevede reguli proprii pentru categorii de bunuri la care fructele au o natură diferită, iar aceste reguli schimbă complet drepturile titularului.
Unde apar cele mai multe litigii. La părțile sociale: dividendele sunt ale uzufructuarului, dar hotărârile privind majorarea capitalului, reinvestirea profitului sau vânzarea activelor afectează însăși substanța bunului. Un act care nu spune limpede cine votează ce produce blocaje în adunarea asociaților și, de acolo, cereri de despăgubiri întemeiate pe regulile de la răspunderea delictuală. Două paragrafe scrise de un cabinet de avocatură în actul de constituire rezolvă problema definitiv.
Pentru constituirea sau stingerea unui asemenea drept, onorariul pornește de la 1 500 de lei. Suma acoperă stabilirea dreptului potrivit, redactarea actului cu clauzele privind durata, reparațiile și sarcinile, întocmirea inventarului și a procesului-verbal privind starea bunului, precum și urmărirea înscrierii în cartea funciară.
Ce se achită separat vă spunem de la început: onorariul notarului pentru forma autentică și taxele de carte funciară nu trec prin cabinet. Separat se tarifează și litigiile — acțiunea de stingere pentru abuz de folosință, apărarea împotriva unei asemenea cereri, cererea de despăgubiri pentru reparațiile neefectuate — fiindcă fiecare este un dosar propriu, cu ședințe proprii și cu expertiză tehnică de regulă necesară.
Onorariul poate crește peste acest nivel în trei situații, iar le enumerăm ca să puteți aprecia singur unde se încadrează cazul dumneavoastră: când dreptul se constituie asupra părților sociale sau a unui fond de comerț, unde trebuie reglementat și exercițiul dreptului de vot; când există mai mulți titulari, succesivi sau simultani, iar durata trebuie construită pentru fiecare; și când bunul este deja grevat de alte drepturi, caz în care se adaugă verificarea rangului și a compatibilității lor. În toate aceste cazuri, suma o stabilește cabinetul de avocatură după ce vede actele și o comunică înainte de a semna contractul de asistență. Nu există costuri care apar pe parcurs și nu există sume calculate la final, iar la prima discuție, care este gratuită, vă spunem și dacă o consultanță juridică de o oră nu v-ar fi suficientă.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.