Prima pagină » Servicii de avocatura » Notificare / plângere prealabilă pentru emiterea, revocarea sau modificarea unui act administrativ
Plângerea prealabilă nu este o formalitate de bifat. Este condiția fără care acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă, oricât de nelegal ar fi actul care v-a vătămat.
Vestea bună este că, în destul de multe cazuri, se și rezolvă aici. Autoritatea își poate revoca propriul act, iar atunci nu mai aveți nevoie de niciun proces. Cu condiția ca plângerea să fie scrisă ca un act juridic, nu ca o nemulțumire.
Ne trimiteți actul și dovada comunicării. Cele 30 de zile se pierd ușor, iar după ele drumul se închide.
Nu o cerere de formă. O plângere bine argumentată convinge uneori autoritatea să revoce actul fără proces.
Vă spunem prețul la prima discuție, separat de cel al unei eventuale acțiuni în instanță.
Revocarea sau modificarea actului, fără proces
Articolul 7 din Legea nr. 554/2004
30 de zile de la comunicarea actului
Verificați data comunicării actului
Majoritatea plângerilor pe care le vedem sunt scrise ca scrisori de nemulțumire: multă indignare, puține temeiuri. Autoritatea le respinge în două fraze, iar la proces se ajunge cu un dosar deja slăbit. Apelând la un cabinet de avocatură, plângerea devine primul act al dosarului, nu o etapă pierdută.
Onorariul pare semnificativ doar când îl comparați cu zero. Comparați-l, în schimb, cu un proces respins fără judecarea fondului, cu taxa de timbru achitată degeaba și cu un act nelegal care rămâne definitiv în vigoare.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1000 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Plângerea prealabilă este cererea prin care îi solicitați autorității să își reexamineze propriul act. Nu este o contestație în sensul obișnuit și nu se adresează instanței: merge la cel care a emis actul sau la autoritatea ierarhic superioară. Ce puteți cere este limitat, dar suficient.
Aici se nasc cele mai multe confuzii, fiindcă regula are excepții importante. Ca principiu, înainte de a merge în contencios administrativ trebuie să parcurgeți procedura prealabilă. Dar nu în toate situațiile.
Punctele trei și patru vă scutesc de o lună. Dacă autoritatea pur și simplu nu v-a răspuns ori a refuzat fără motiv, puteți merge direct în instanță, fără plângere prealabilă. Procedura potrivită pentru acele situații o descriem la contestarea refuzului nejustificat. O plângere trimisă degeaba nu strică dosarul, dar vă costă timp.
Termenul de 30 de zile curge de la data la care actul v-a fost comunicat, nu de la data emiterii lui. Diferența poate fi de luni.
Autoritatea emitentă, cea ierarhic superioară sau amândouă. Alegerea greșită nu anulează plângerea, dar o întârzie.
Cu temeiurile de nelegalitate arătate punctual și cu cererea formulată expres: revocare, modificare sau emitere.
Autoritatea are 30 de zile. Răspunsul primit sau expirarea termenului deschide cele 6 luni pentru acțiunea în instanță.
Pasul întâi hotărăște dacă mai există dosar. Data comunicării se dovedește cu confirmarea de primire, cu registratura sau cu adresa electronică prin care actul a ajuns la dumneavoastră. Când nu se poate dovedi nicio comunicare, termenul nici nu a început să curgă — iar asta vă poate salva un drept pe care îl credeați pierdut. Spuneți-i avocatului cum a ajuns actul administrativ la dumneavoastră — prin poștă, prin e-mail, din mână în mână — fiindcă de acolo se calculează totul.
Termenul este scurt și se calculează pe zile libere, adică fără ziua comunicării și fără ziua împlinirii. Pare un amănunt, dar într-o procedură de 30 de zile două zile contează.
Al patrulea punct este cel mai subestimat. Un act normativ — o hotărâre de consiliu local, un regulament, un ordin — se poate contesta oricând, fiindcă produce efecte continuu. Dacă vă vatămă o prevedere adoptată acum trei ani, nu ați pierdut nimic: plângerea prealabilă se poate formula și astăzi, iar apoi se poate merge în instanță pentru contestarea actelor administrative emise de autorități.
Textul de bază este articolul 7 din Legea nr. 554/2004. Prima lui teză cuprinde, într-o singură frază, toate elementele pe care trebuie să le aibă demersul dumneavoastră: cine, împotriva cui, în cât timp și ce cere.
Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Observați formularea „se consideră vătămată”. Nu trebuie să dovediți de la bun început vătămarea, ci doar să o invocați în mod serios. Pragul de admisibilitate este jos, iar asta lucrează în favoarea dumneavoastră: plângerea nu se respinge pentru că nu ați demonstrat totul, ci numai pentru că ați depus-o prea târziu sau la cine nu trebuia.
Al patrulea punct este mecanismul întregii proceduri. Plângerea prealabilă nu doar că este obligatorie: ea pornește ceasul pentru acțiunea în instanță. Până nu o depuneți, cele 6 luni nici nu încep. Iar din momentul în care primiți răspunsul, ele curg fără milă — motiv pentru care data răspunsului se notează, nu se ține minte.
Deosebirea dintre cele două schimbă termenul, destinatarul și efectul. Actul individual vizează o persoană anume — o autorizație, o decizie de concediere, un proces-verbal. Actul normativ cuprinde reguli generale, aplicabile tuturor celor aflați în aceeași situație.
Vizează o persoană determinată. Plângerea se face în 30 de zile de la comunicare, iar revocarea îl desființează pentru dumneavoastră.
Cuprinde reguli generale. Plângerea se poate formula oricând, iar anularea lui produce efecte pentru toți cei vizați.
Pentru dumneavoastră, consecința practică este una singură: la actul individual alergați după termen, la cel normativ nu. Iar dacă actul individual care vă vatămă a fost emis în baza unui act normativ nelegal, se poate ataca și acela, chiar dacă a trecut multă vreme de la adoptarea lui.
Preluăm dosarul de la citirea actului și îl ducem până la răspunsul autorității, iar dacă răspunsul nu vine sau nu vă satisface, până la acțiunea în instanță. Munca de aici hotărăște, în bună parte, ce se poate face mai târziu.
Vorbiți cu același avocat de la prima discuție până la final. În contencios administrativ asta cântărește mai mult decât pare: argumentele din plângerea prealabilă trebuie să fie aceleași cu cele din acțiune, fiindcă instanța compară cele două documente. O schimbare de poziție între ele este primul lucru pe care îl invocă autoritatea.
Legea vă lasă să alegeți, iar alegerea nu este indiferentă. Plângerea se poate adresa autorității care a emis actul, celei ierarhic superioare sau amândurora, cu aceeași cerere.
Autoritatea emitentă răspunde mai repede și, când greșeala este evidentă, își revocă actul fără discuție. Dezavantajul este că rareori recunoaște o eroare de fond: nimeni nu își contrazice cu plăcere propria decizie. Autoritatea superioară, în schimb, privește dosarul din afară și are mai puține motive să apere actul, dar durează mai mult și, uneori, pasează cererea înapoi la emitent.
În practică, trimitem plângerea la amândouă atunci când actul are o nelegalitate de fond, și numai la emitent când este vorba de o greșeală materială evidentă — o cifră, o dată, un nume. Costul este același, iar șansa de a obține revocarea fără proces crește simțitor. Un cabinet de avocatură obișnuit cu asemenea dosare știe, de regulă, cum reacționează fiecare autoritate publică din zonă și alege în cunoștință de cauză.
Nu există un formular tipizat, iar tocmai de aceea majoritatea plângerilor sunt prost făcute. Ce urmează este structura pe care o folosim, în această ordine, fiindcă ea îl obligă pe cel care citește să parcurgă argumentele.
Motivele se numerotează, nu se povestesc. O plângere cu patru motive clar separate primește, de regulă, un răspuns pe fiecare dintre ele. Una scrisă ca o relatare primește un răspuns general, iar la proces veți avea de combătut tocmai acel răspuns general. Forma, aici, produce efecte de fond. Un avocat construiește lista de motive pornind de la actul administrativ și de la actele care au stat la baza lui, nu de la ce v-a nemulțumit cel mai mult.
De la înregistrare, autoritatea are 30 de zile pentru a răspunde. Din acel moment pot urma trei scenarii, iar toate trei sunt bune de știut dinainte, ca să nu pierdeți termenul pentru acțiune.
Primul: autoritatea își revocă actul, în tot sau în parte. Se întâmplă mai des decât cred clienții, mai ales când nelegalitatea este evidentă și când plângerea i-o arată fără echivoc. Atunci dosarul se încheie aici, fără taxă de timbru și fără proces.
Al doilea: autoritatea răspunde și respinge. Din data comunicării răspunsului curg cele 6 luni pentru acțiunea în contencios administrativ. Al treilea: autoritatea nu răspunde deloc. Cele 6 luni curg atunci de la expirarea termenului de 30 de zile, iar tăcerea ei devine un argument în plus la dosar.
Când actul produce între timp o pagubă care nu se mai poate repara, nu așteptați scurgerea termenelor: se poate cere o măsură urgentă, iar condițiile le explicăm la ordonanța președințială. În materie fiscală și contravențională există, în plus, proceduri proprii — pentru procesele-verbale, de pildă, calea este cea de la contestarea amenzilor.
Plângerea prealabilă este etapa în care se pierd cele mai multe dosare de contencios administrativ, și aproape niciodată pe fond. Greșelile se repetă de la un client la altul, iar toate se puteau evita cu o verificare de cinci minute.
Penultima merită subliniată. Instanța compară plângerea cu acțiunea, iar un motiv apărut pentru prima dată în proces poate fi considerat neacoperit de procedura prealabilă. De aceea plângerea se scrie de la început cu gândul la dosar: tot ce veți invoca mai târziu împotriva actului administrativ trebuie să existe, măcar în germene, în ea.
Depinde ce ați cerut în ea. Dacă ați solicitat expres revocarea sau modificarea unui act administrativ identificat, da, chiar dacă nu s-a numit așa. Dacă ați semnalat o problemă generală ori ați cerut informații, nu. Forma contează mai puțin decât cererea pe care o cuprinde.
Pentru motive temeinice, actul individual se poate ataca și peste acest termen, însă nu mai târziu de 6 luni, iar motivele trebuie dovedite, nu doar afirmate. O boală, o deplasare prelungită, o inducere în eroare de către autoritate pot fi reținute. Dacă actul este normativ, însă, nu ați pierdut nimic: plângerea se poate face oricând.
Tăcerea nu vă blochează. După expirarea celor 30 de zile puteți introduce acțiunea, iar lipsa răspunsului autorității publice se invocă în dosar. Când ce doriți este chiar emiterea unui act pe care autoritatea îl amână, calea este cea de la acțiune în instanță pentru obligarea autorității publice.
Da, și este recomandat să le solicitați încă acolo. Pretenția de reparare a pagubei formulată în plângere vă scutește mai târziu de discuții despre admisibilitate. Pentru prejudiciul nepatrimonial există o discuție separată, pe care o tratăm la daune morale.
Da, și în favoarea dumneavoastră. Un răspuns formal, care nu atinge niciunul dintre motivele invocate, arată că autoritatea nu a reexaminat nimic. Instanța reține asta, mai ales când plângerea era structurată pe motive numerotate.
Da, dacă vă vatămă un drept sau un interes legitim. Termenul este de 30 de zile de când ați luat cunoștință de act, dar nu mai mult de 6 luni de la emiterea lui. În paralel apare frecvent și un dosar de amenzi în domeniul construcțiilor și urbanismului, când lucrarea a început fără respectarea autorizației.
După epuizarea căilor interne, în anumite condiții se poate formula o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Nu este o a treia instanță și nu rejudecă fondul; condițiile le explicăm la apărarea drepturilor fundamentale la CEDO. Termenul este strict, de aceea discuția se poartă înainte de rămânerea definitivă, nu după.
Legea nu vă obligă. Practic însă, plângerea prealabilă este documentul care fixează limitele procesului de mai târziu, iar o plângere scrisă prost îngustează dosarul fără să vă dați seama. Un avocat o redactează cu gândul la acțiunea care poate urma, iar la un cabinet de avocatură ajung des dosare în care actul era clar nelegal și acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Contractele încheiate cu autoritățile publice urmează, în parte, același regim, dar cu termene proprii și cu o condiție suplimentară. Confuzia dintre cele două regimuri costă dosare, de aceea verificăm întâi ce fel de raport aveți.
La achizițiile publice nu aplicați regulile de aici. Acolo termenele se măsoară în zile, uneori în ore de la publicarea documentației, iar calea de atac este reglementată separat. O plângere formulată pe temeiul articolului 7 din Legea nr. 554/2004 ajunge, în acele dosare, prea târziu și la cine nu trebuie.
Onorariul pentru redactarea și depunerea plângerii prealabile pornește de la 1000 de lei. Suma acoperă verificarea termenului, analiza actului contestat, identificarea motivelor de nelegalitate, redactarea plângerii, depunerea ei cu număr de înregistrare și urmărirea răspunsului autorității.
Este singura etapă din contenciosul administrativ care nu presupune taxă judiciară de timbru: plângerea prealabilă se depune gratuit la autoritate. Singurele cheltuieli adiacente sunt copiile legalizate, dacă se cer, și eventual comunicarea prin executor judecătoresc, atunci când vrem o dovadă indiscutabilă a datei.
Acțiunea în instanță, dacă se ajunge la ea, se onorează separat, fiindcă este un dosar distinct, cu propria taxă de timbru. Vă spunem de la prima discuție cât costă fiecare dintre cele două etape, ca să puteți decide dacă merită să începeți — și, de multe ori, prima etapă se dovedește suficientă.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.