Aceasta este linia care împarte în două toate contestațiile la executare. Când creditorul execută o hotărâre judecătorească, nu mai puteți aduce apărări pe care ar fi trebuit să le invocați în proces: s-a judecat deja.
Când titlul este altul — un contract de credit, un bilet la ordin, un act notarial, o decizie de impunere — nu a existat niciun proces, deci apărările de fond se pot invoca chiar în contestație. Se poate discuta dacă datorați, cât datorați și pe ce temei.
Ne trimiteți titlul și actele executorului. Natura titlului decide ce apărări sunt admisibile.
Nu există un singur termen. Sunt trei socoteli diferite, iar fiecare pornește din alt moment.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la natura titlului și la valoarea urmărită.
Anularea actelor de executare și întoarcerea executării
Codul de procedură civilă, articolele 712 și următoarele
15 zile de la comunicarea actului contestat
Verificați ce fel de titlu se execută împotriva dumneavoastră
O contestație la executare se câștigă sau se pierde la admisibilitate, nu la dezbateri: termen greșit calculat, instanță greșită, apărare inadmisibilă față de natura titlului. Apelând la un cabinet de avocatură, aceste trei verificări se fac înainte de a scrie prima pagină.
Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu o contestație pierdută pe termen — fiindcă pe fond nu se mai revine — și cu executarea care continuă netulburată după aceea.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1200 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Contestația nu este o cale deschisă împotriva oricărei nemulțumiri legate de dosarul executorului. Ea are un obiect precis, iar cererile care nu se încadrează în el se resping fără a fi analizate. De aceea un avocat verifică mai întâi obiectul, apoi temeiul. Ce se poate ataca, concret:
Întrebarea pare simplă, dar răspunsul greșit duce la respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale — o soluție pe fond pe care nimeni nu o mai poate repara. Legea deschide calea mai multor categorii de persoane, fiecare cu un interes propriu.
Un detaliu care se pierde ușor. Soțul care nu figurează în titlu, dar al cărui bun comun a fost sechestrat, are interes propriu și cale proprie. La fel, moștenitorul urmărit pentru o datorie a defunctului poate invoca limitele răspunderii sale. În ambele situații, cererea formulată pe numele greșit se respinge, deși apărarea de fond ar fi fost câștigătoare — de aceea stabilirea celui care contestă se face, într-un cabinet de avocatură, înaintea redactării.
Aceasta este regula care decide conținutul contestației și, de regulă, soarta ei. Dacă s-a judecat deja un proces, apărările de fond s-au consumat acolo. Dacă nu s-a judecat nimic, ele se pot invoca pentru prima dată chiar în contestație.
Regula are o logică limpede: contestația la executare nu este o a doua judecată a fondului, ci remediul contra executării. Acolo unde nu a existat o primă judecată, ea preia și acest rol — altfel debitorul nu ar avea nicio ocazie să fie ascultat.
Consecința practică este că prima întrebare dintr-un asemenea dosar nu privește somația, ci titlul. Dacă el provine dintr-o procedură necontencioasă — cum este ordonanța de plată — verificarea pe care o face avocatul merge mai departe, la ce s-a putut și ce nu s-a putut discuta în acea procedură. Este motivul pentru care un cabinet de avocat cere titlul înaintea actelor executorului.
Stabilim ce fel de titlu se execută, ce act anume vă vatămă și din ce moment curge termenul pentru el. De aici rezultă ce apărări sunt admisibile.
Executorul este obligat să vă elibereze copia. Fără actele în ordine cronologică nu se pot verifica nici termenele, nici regularitatea procedurii.
La judecătoria competentă, cu taxa de timbru achitată și, în aceeași zi, cu cererea de suspendare — altfel executarea continuă în timpul judecății.
Contestația se judecă în procedură urgentă. Hotărârea se atacă numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pașii par puțini, dar primii doi hotărăsc rezultatul: o contestație depusă la instanța greșită sau peste termen nu ajunge niciodată la fond. Dacă preferați să nu vă ocupați singur, vă putem asigura asistență și reprezentare de la cererea adresată executorului până la hotărârea definitivă.
Nu există un singur termen, iar aceasta este cauza celor mai multe respingeri ca tardive. Toate pornesc de la cifra de cincisprezece zile, dar momentul de la care se numără diferă, iar într-una dintre situații nu există termen scurt deloc.
Termenul curge, după caz, de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă, de la data la care a primit comunicarea începerii executării silite, ori de la data la care debitorul a primit încheierea de încuviințare sau somația.
Observați construcția: legea nu spune „de la comunicare”, ci „după caz”. Pentru un act care nu vi s-a comunicat niciodată — o poprire înființată la bancă, despre care ați aflat când ați văzut contul blocat — termenul curge de la data la care ați luat efectiv cunoștință, iar aceasta se dovedește cu extrasul de cont — un argument pe care un cabinet de avocat îl pregătește din prima zi.
Celelalte două situații au reguli proprii:
Ultima regulă explică de ce nu se așteaptă niciodată „următorul act”. Fiecare act de executare are propriul termen, iar nulitatea unuia nu se transmite celor următoare decât în cazuri limitate. Cine lasă să treacă somația, apoi sechestrul, și contestă abia publicația de vânzare, rămâne cu criticile aduse publicației — nimic mai mult.
Regula generală este simplă și nu depinde nici de valoarea creanței, nici de domiciliul dumneavoastră: competentă este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care instrumentează dosarul. Adresa executorului judecătoresc este tipărită pe fiecare act primit, deci verificarea ia un minut oricărui avocat.
De la această regulă există însă excepții pe care merită să le cunoașteți, pentru că depunerea la instanța greșită nu se corectează pe loc, ci prin declinare — iar declinarea mănâncă săptămâni din termene mult mai scurte. Când contestația privește lămurirea înțelesului titlului, competența revine instanței care a pronunțat hotărârea pusă în executare, fiindcă numai ea poate spune ce a vrut să dispună. Când titlul nu este o hotărâre judecătorească, aceeași cerere se adresează judecătoriei de la locul executării. Iar la executarea obligațiilor de a face sau de a nu face, criteriul poate fi locul unde urmează să fie îndeplinită obligația.
Mai există o situație particulară, pe care o întâlnim des la popriri: dacă bunurile urmărite se află în circumscripția altei judecătorii decât cea a biroului executorului, competența poate aparține instanței de la locul bunurilor. Pentru dumneavoastră concluzia practică este una singură — competența se verifică din actul atacat, nu prin analogie cu un dosar anterior. Despre mecanismul reținerilor și despre terțul poprit am scris separat la poprire.
Este varianta cea mai puțin cunoscută și, în anumite dosare, singura care funcționează. Se folosește atunci când titlul există și este valabil, dar executorul îl aplică altfel decât a dispus instanța: pune în executare o sumă mai mare, un alt bun, o altă obligație, sau extinde dispozitivul peste ce scrie în el.
Spre deosebire de celelalte forme, aceasta nu critică actele de executare și nu are termenul scurt de cincisprezece zile. Se poate formula oricând, cât timp dreptul de a cere executarea nu s-a prescris, iar instanța nu modifică hotărârea — doar îi stabilește înțelesul, întinderea și modul de aplicare.
Oricând, înăuntrul termenului de prescripție a executării
Stabilirea înțelesului și a întinderii titlului, nu modificarea lui
Limita acestei căi trebuie spusă deschis: nu se poate obține pe ea ceea ce s-ar fi putut obține prin apel. Dacă hotărârea este greșită, lămurirea nu o îndreaptă. Dacă hotărârea este corectă, dar aplicată greșit, lămurirea este exact instrumentul potrivit.
În practică, ea rezolvă situații de tipul: dobânda calculată peste perioada stabilită, cheltuielile de judecată executate de două ori, obligația de predare extinsă la bunuri care nu erau în dispozitiv. O consultanță juridică de o oră cu un avocat, cu titlul și actele în față, arată de regulă dacă această cale este deschisă.
Executorul sechestrează bunurile pe care le găsește la domiciliul debitorului, fără să cerceteze cine le-a cumpărat. De aceea ajung sub sechestru lucruri care aparțin altcuiva: unui chiriaș, unui părinte, unei firme care le-a dat în folosință. Legea dă proprietarului o cale proprie, cu reguli diferite de cele ale debitorului.
Pentru terț, calendarul este inversat față de cel al debitorului: dacă debitorul trebuie să reacționeze imediat după somație, proprietarul bunului are termen din momentul vânzării — dar tocmai de aceea nu trebuie să aștepte până atunci. O cerere de ridicare a sechestrului, formulată prin cabinet din prima zi, este incomparabil mai eficientă decât o contestație după adjudecare.
Când bunul este grevat de o garanție reală, situația se complică, fiindcă se întâlnesc două drepturi asupra aceluiași bun; despre regimul lor am scris la ipoteca asupra bunurilor imobiliare.
Un avocat spune acest lucru la începutul fiecărei consultații, pentru că este cea mai costisitoare neînțelegere din materie: contestația nu suspendă executarea. Dosarul merge înainte, licitația se ține, poprirea reține sume — toate în timpul în care dumneavoastră aveți un proces în curs.
Ce se întâmplă dacă bunul s-a vândut deja. Cumpărătorul de bună-credință de la licitație dobândește un drept greu de desființat, iar contestația admisă ulterior nu vă mai întoarce imobilul: vă dă o creanță împotriva creditorului care a executat nelegal. Aceasta este, în practică, singura situație ireversibilă din toată procedura. Despre etapele care duc la ea am scris pe pagina dedicată executarea silită.
Când contestația este admisă, întrebarea firească este ce se întâmplă cu ce s-a luat deja. Legea prevede un mecanism propriu, numit întoarcerea executării: părțile se repun în situația anterioară, iar tot ce s-a executat se restituie.
Concret, dacă s-au reținut sume din salariu sau din cont, ele se restituie cu dobânda legală. Dacă s-au vândut bunuri mobile, se restituie bunurile sau, când nu mai este posibil, valoarea lor. Dacă s-a desființat titlul însuși — prin anularea hotărârii sau a actului pe care se întemeia executarea — restituirea se poate cere direct instanței de executare, fără un proces nou, ceea ce scurtează considerabil drumul.
Există însă o limită care trebuie cunoscută dinainte, pentru că ea schimbă strategia întregului dosar: imobilul vândut la licitație unui cumpărător de bună-credință nu se mai întoarce. În acest caz întoarcerea executării operează în valoare, adică împotriva creditorului care a executat, nu împotriva adjudecatarului. De aici decurge regula pe care o repetăm: suspendarea se cere în aceeași zi cu contestația, fiindcă ea este singura care păstrează lucrurile reversibile. Iar dacă debitorul este o societate în dificultate reală, uneori cadrul potrivit nu este acesta, ci procedura colectivă descrisă la insolvență și faliment, unde toate urmăririle individuale se suspendă.
Un cabinet de avocatură tratează acest dosar în ordinea inversă a intuiției: mai întâi admisibilitatea, abia apoi argumentele. Un act bine criticat, dar atacat peste termen sau la instanța greșită, nu ajunge niciodată să fie citit pe fond — și niciun avocat nu mai poate repara asta ulterior.
Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu un răspuns în două propoziții: ce se poate ataca și până când. Dacă termenele s-au consumat, vă spunem asta direct și verificăm dacă mai rămâne lămurirea titlului, care nu are termen scurt.
Dacă vă aflați, în schimb, de partea creditorului și contestația a fost formulată împotriva executării pornite de dumneavoastră, apărarea se construiește invers; despre ea am scris la recuperarea creanțelor și a datoriilor.
Pentru o contestație obișnuită la executare, onorariul pornește de la 1 200 de lei. Suma acoperă analiza titlului și a dosarului de executare, calculul termenelor pe fiecare act, verificarea competenței, redactarea contestației și reprezentarea dumneavoastră în fața judecătoriei, până la pronunțarea hotărârii.
Ce se tarifează separat vă spunem de la început. Cererea de suspendare a executării este un dosar propriu, cu ședințe proprii, deci are onorariul ei; la fel și apelul, dacă hotărârea primei instanțe este nefavorabilă, și cererea de întoarcere a executării, formulată după anulare. Taxa de timbru — o sumă fixă, modestă la executările de valoare obișnuită și mai ridicată la cele de valoare mare — se achită de dumneavoastră direct la buget și nu trece prin cabinet. Cauțiunea pentru suspendare nu este un cost, ci o garanție care se restituie dacă obțineți anularea actelor.
Onorariul poate crește peste acest nivel în trei situații, iar le enumerăm ca să puteți aprecia singur unde se încadrează cazul dumneavoastră: când titlul nu este o hotărâre judecătorească și apărările de fond presupun recalcularea întregii creanțe, când dosarul executorului are ani de acte care trebuie parcurși pentru prescripție sau perimare, și când urmărirea privește un imobil, caz în care se adaugă discuția despre evaluare și despre termenul de licitație. În toate aceste cazuri, suma o stabilim după ce citim actele și o comunicăm înainte de a semna contractul de asistență. Nu există costuri care apar pe parcurs și nu există sume calculate la final. Dacă soldul urmărit depășește valoarea imobilului ipotecat, discutăm și dacă nu vă avantajează mai mult darea în plată a imobilului ipotecat, care stinge datoria integral.
Depinde de titlu. Dacă se execută o hotărâre judecătorească, apărările de fond s-au consumat în acel proces și nu mai pot fi reluate; rămâne critica actelor de executare. Dacă titlul este un contract de credit, un bilet la ordin sau un act notarial, nu a existat niciun proces, iar apărările privind existența și întinderea datoriei se pot invoca pentru prima dată chiar în contestație.
Ca regulă, cincisprezece zile, dar momentul de la care curge diferă: de la data la care ați luat cunoștință de actul contestat, de la comunicarea începerii executării, ori de la primirea încheierii de încuviințare sau a somației. Pentru lămurirea înțelesului titlului nu există acest termen scurt, iar pentru terțul care pretinde un drept asupra bunului termenul curge de la vânzare.
Nu. Executarea continuă în tot timpul judecării contestației, iar o licitație programată se ține. Oprirea se obține numai prin cererea de suspendare, depusă în aceeași zi, care se judecă de urgență și presupune de regulă o cauțiune. În cazuri urgente se poate obține și o suspendare provizorie, fără citarea părților.
Ca regulă, judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc, indiferent de valoarea creanței și de domiciliul dumneavoastră. Fac excepție contestația privind lămurirea titlului — care merge la instanța ce a pronunțat hotărârea — și câteva situații în care criteriul este locul bunurilor sau locul executării obligației.
Aveți o cale proprie, ca terț care pretinde un drept asupra bunului urmărit, cu termen de cincisprezece zile de la vânzare sau de la predarea silită. Nu așteptați însă până atunci: o cerere de ridicare a sechestrului formulată imediat, cu factura sau contractul de proprietate, este mult mai eficientă decât o contestație după adjudecare. Pierderea termenului nu vă stinge dreptul, dar îl mută pe o cale mai lungă.
Da, prin întoarcerea executării: părțile se repun în situația anterioară, iar sumele reținute se restituie cu dobânda legală. Când titlul însuși a fost desființat, restituirea se poate cere direct instanței de executare, fără proces nou. Excepția importantă este imobilul vândut unui cumpărător de bună-credință — acela nu se mai întoarce, iar restituirea operează în valoare, împotriva creditorului.
Contestația la executare se timbrează cu o sumă fixă, modestă la executările de valoare obișnuită și mai ridicată la cele de valoare mare. Este una dintre cele mai accesibile cereri din procedura civilă, tocmai pentru că accesul la acest remediu nu trebuie descurajat. Valoarea exactă aplicabilă dosarului dumneavoastră o comunicăm la prima discuție, împreună cu onorariul.
Se judecă în procedură urgentă: primul termen se acordă de regulă la câteva săptămâni, iar soluționarea ia între două și șase luni. Apelul se formulează în zece zile de la comunicarea hotărârii și adaugă încă patru până la zece luni. Cererea de suspendare se rezolvă mult mai repede, în câteva săptămâni, iar suspendarea provizorie chiar în câteva zile.
Hotărârea pronunțată asupra contestației nu este definitivă, dar calea de atac este una singură și are un termen scurt, pe care foarte mulți îl ratează așteptând motivarea scrisă. Termenul curge de la comunicarea hotărârii, nu de la data la care o citiți.
Ce se face în cele zece zile. Dacă hotărârea este nefavorabilă, apelul se declară în termen chiar înainte de a cunoaște motivarea, iar motivele se depun ulterior, odată ce hotărârea motivată a fost comunicată. Procedura permite acest lucru tocmai pentru că termenul este scurt, iar cabinetul de avocatură declară apelul fără să aștepte motivarea. Pierderea lui închide definitiv dosarul, oricât de bine întemeiate ar fi criticile — iar un creditor care a executat un bun prin sechestrul asigurător instituit anterior nu va avea niciun motiv să vă aștepte.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.