Prima pagină » Servicii de avocatura » Executare silită: formulare contestații și solicitare suspendare
Multe executări se opresc fără nicio discuție despre datorie. Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în trei ani, iar o executare lăsată de creditor fără niciun act timp de șase luni se perimă — adică se desființează de la primul până la ultimul act.
Sunt două apărări strict tehnice, care nu depind de cât datorați sau de ce nu ați plătit. Se verifică din datele dosarului de executare, în câteva ore, și sunt primele pe care le căutăm — fiindcă, atunci când există, închid dosarul.
Ne trimiteți actele primite. Data titlului și data primului act de executare spun aproape totul.
Suspendarea se judecă separat și repede. Fără ea, bunurile se pot vinde în timpul procesului.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la valoarea urmărită și la etapa executării.
Anularea actelor de executare sau oprirea procedurii
Codul de procedură civilă, cartea a V-a
15 zile de la comunicarea actului de executare
Cereți executorului copia dosarului de executare
Executarea silită se apără pe termene și pe acte, nu pe argumente despre situația dumneavoastră financiară. Apelând la un cabinet de avocatură, dosarul executorului se citește în ordinea în care contează, iar termenele scurte nu se mai consumă degeaba.
Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu un apartament vândut la jumătate din preț, cu cheltuielile de executare adăugate la datorie sau cu o poprire pe salariu care curge câțiva ani.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1200 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Când primiți o somație, primul impuls este să explicați de ce nu ați plătit. În dosarul de executare, însă, acest lucru nu se discută: executorul judecătoresc nu judecă, el pune în aplicare un titlu executoriu. Ce se poate discuta sunt termenele și actele, iar acolo se găsesc cele mai eficiente apărări.
Niciuna dintre aceste apărări nu are legătură cu situația dumneavoastră materială și niciuna nu cere dovedirea plății. Se verifică din datele dosarului: data titlului, data primului act de executare, intervalele dintre acte, dovezile de comunicare — iar un avocat le citește în această ordine, nu în ordinea în care apar în dosar.
De aceea primul demers nu este o cerere, ci o solicitare adresată executorului pentru copia întregului dosar de executare. Este un drept al dumneavoastră, iar fără acele documente orice apărare într-o executare silită rămâne o presupunere. Este cererea cu care începe un avocat, înainte de a redacta orice altceva.
Un titlu executoriu nu valorează la infinit. Dreptul de a cere punerea lui în executare se stinge prin prescripție, iar termenul general este de trei ani, socotit de la data la care obligația a devenit scadentă. Pentru drepturile reale asupra imobilelor termenul este mai lung, de zece ani.
Consecința este categorică: dacă prescripția s-a împlinit, titlul își pierde puterea executorie. Creditorul nu mai poate porni urmărirea, iar dacă a pornit-o, toate actele se anulează. Nu este o chestiune de apreciere a instanței, ci un calcul pe date, pe care un cabinet de avocatură îl face în prima zi.
Trei ani de la data la care obligația a devenit scadentă
Titlul își pierde puterea executorie, iar actele se anulează
Două detalii schimbă însă calculul, iar ele trebuie verificate înainte de a invoca prescripția. Primul: termenul se întrerupe prin orice act de executare valabil îndeplinit, iar de la acel moment începe să curgă unul nou. Al doilea: el se suspendă în situațiile prevăzute de lege, de pildă pe durata pentru care executarea a fost suspendată de instanță.
De aici decurge și cea mai frecventă greșeală: oamenii numără trei ani de la data hotărârii, când termenul curge de fapt de la scadența obligației și se recalculează după fiecare act valabil. Verificarea corectă a prescripției cere parcurgerea întregului dosar de executare silită, iar ea se face o singură dată, la începutul apărării.
Creditorul depune titlul executoriu la un executor judecătoresc, iar acesta cere instanței încuviințarea executării silite. Instanța verifică titlul și caracterul creanței, fără a cita părțile.
Vi se comunică somația împreună cu încheierea de încuviințare și titlul. De la această comunicare curge termenul de contestație, iar aici se consumă cele mai multe apărări.
Se începe cu veniturile și bunurile mobile — poprirea conturilor și a salariului, sechestrarea bunurilor mobile. Imobilele urmează doar dacă primele nu acoperă creanța.
Bunurile se vând prin licitație publică, la prețuri stabilite pe bază de evaluare, iar sumele obținute se distribuie în ordinea de preferință prevăzută de lege.
Fiecare etapă are acte proprii, iar fiecare act are termenul lui de contestare. O etapă trecută fără reacție nu se mai poate ataca mai târziu, oricât de nelegală ar fi fost. Dacă preferați să nu urmăriți singur acest calendar, vă putem asigura asistență și reprezentare de la primul act până la închiderea dosarului.
Executarea silită nu poate lăsa un om fără mijloacele elementare de trai, iar legea o spune concret, prin liste. Problema practică este că executorul nu aplică singur aceste excepții: executorul judecătoresc sechestrează ce găsește, iar dumneavoastră, sau avocatul dumneavoastră, trebuie să invocați caracterul neurmăribil al bunului.
Nu sunt supuse urmăririi silite bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului și familiei sale, obiectele de cult, alimentele necesare pe trei luni, combustibilul necesar încălzirii pe timpul sezonului rece, precum și bunurile strict necesare exercitării profesiei.
Enumerarea nu este decorativă: fiecare poziție din ea a fost pusă acolo pentru o situație reală. În practică, discuția se purtează în jurul noțiunii de „indispensabil” — un singur televizor din casă intră în categorie, al doilea nu; uneltele cu care vă câștigați existența sunt protejate, un utilaj identic ținut de rezervă nu.
Tot din categoria sumelor și bunurilor cu regim special fac parte:
Dacă un bun neurmăribil a fost totuși sechestrat, actul se atacă în termenul legal, iar anularea lui se obține de regulă fără dificultate — pentru că aici nu se discută nimic subiectiv, ci apartenența bunului la o categorie. De aceea inventarul întocmit de executor se citește cu atenție, poziție cu poziție, în ziua în care îl primiți.
Nu se poate construi nicio apărare pe baza somației singure. Somația spune cât se cere, dar nu spune de când, pe ce temei și cu ce acte s-a ajuns acolo. Aveți dreptul să primiți copia întregului dosar de executare silită de la executorul judecătoresc, iar cererea se face în scris, cu dovadă de depunere. Iată ce trebuie să conțină:
Contestația singură nu oprește nimic: executarea silită merge înainte în tot timpul judecării ei, iar o licitație programată se ține. Singurul instrument care oprește procedura este cererea de suspendare, formulată odată cu contestația sau separat.
Greșeala care costă bunul. Foarte mulți oameni depun contestația și așteaptă termenul, convinși că dosarul este oprit. Nu este. Dacă între timp imobilul se vinde la licitație, cumpărătorul dobândește un drept greu de desființat, iar contestația câștigată mai târziu nu vă mai întoarce bunul — vă dă, în cel mai bun caz, o creanță împotriva creditorului. Suspendarea se cere în aceeași zi cu contestația la executare, nu mai târziu.
Aici legea conține o protecție pe care puțini o cunosc și care se invocă rar, deși funcționează. Imobilul în care locuiți efectiv nu poate fi scos la vânzare pentru orice sumă, iar ordinea de urmărire îl așază oricum la final, după venituri și după celelalte bunuri.
Dacă imobilul garantează un credit ipotecar și soldul depășește valoarea lui, merită cântărită o cu totul altă variantă: darea în plată a imobilului ipotecat, care stinge datoria în întregime, inclusiv diferența ce ar rămâne după o vânzare silită.
Iar dacă debitorul este o societate aflată în dificultate reală, uneori soluția nu este apărarea în executare, ci o procedură colectivă — cadrul în care toate urmăririle individuale se suspendă. Despre el am scris la insolvență și faliment.
Este cea mai puțin folosită dintre apărările eficiente, iar motivul este simplu: presupune să fi urmărit calendarul dosarului, ceea ce aproape nimeni nu face. Legea prevede că, dacă creditorul a lăsat executarea fără niciun act de executare timp de șase luni, din culpa lui, aceasta se perimă.
Efectul nu este o simplă suspendare, ci desființarea întregii proceduri: toate actele de executare se anulează, de la primul până la ultimul, cu excepția celor care au condus la plata unor sume. Creditorul poate porni o nouă executare, dar numai dacă dreptul lui nu s-a prescris între timp — iar aici cele două apărări se întâlnesc, pentru că perimarea nu întrerupe prescripția. De multe ori, cele șase luni de inacțiune sunt exact ce lipsea pentru împlinirea celor trei ani.
Două precizări practice. Prima: nu orice corespondență din dosar este act de executare — o adresă prin care executorul cere informații sau o simplă notă internă nu întrerup termenul, în timp ce o poprire înființată sau un sechestru aplicat îl întrerup. A doua: perimarea se constată la cererea dumneavoastră, de instanța de executare, nu din oficiu. Dacă nu o invocați, dosarul continuă ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Verificarea se face comparând datele actelor între ele, iar într-un cabinet de avocatură aceasta este prima coloană pe care o completăm când primim dosarul.
Cheltuielile de executare se adaugă la datorie și le suportați dumneavoastră, ca debitor. De aceea o datorie de zece mii de lei poate ajunge la cincisprezece mii fără ca nimeni să fi greșit nimic — iar uneori cu greșeli, care se pot înlătura.
Cum se atacă, practic. Procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare este un act de executare și se contestă în același termen de cincisprezece zile de la comunicare. Instanța poate reduce sumele stabilite peste limitele legale sau nejustificate. Dacă între timp ați achitat tot, sumele reduse se restituie. Nu se poate însă cere nimic după ce termenul a trecut, deci procesul-verbal se citește în ziua primirii, nu la finalul dosarului.
Executorul nu alege liber de unde începe. Legea stabilește o ordine, iar nerespectarea ei este un motiv de contestație în sine — unul pe care debitorii îl invocă rar, deși salvează adesea bunul cel mai important.
Regula de bază este că urmărirea silită începe cu sumele de bani și cu veniturile: conturile bancare, salariul, pensia, chiriile încasate. Urmează bunurile mobile, iar imobilele vin la final. În plus, dacă debitorul propune el însuși un bun din care creanța se poate acoperi integral, executorul este obligat să înceapă cu acela — ceea ce vă dă o pârghie reală: puteți direcționa urmărirea către bunul de care vă puteți lipsi.
Această ordine are însă o excepție importantă, care explică multe situații aparent nedrepte. Creditorul care are o garanție reală pe un anumit bun — o ipotecă pe apartament, un gaj pe un utilaj — urmărește direct acel bun, fără să parcurgă etapele anterioare. Tot un regim propriu au reținerile din venituri, cu limitele lor; despre ele am scris pe pagina dedicată poprire. Iar atunci când creanța nici nu a ajuns la executare, ci creditorul doar își asigură poziția pentru viitor, instrumentul folosit este altul, descris la sechestrul asigurător.
Termenul general este de trei ani de la data la care obligația a devenit scadentă, iar pentru drepturile reale asupra imobilelor de zece ani. Atenție la calcul: termenul se întrerupe prin fiecare act de executare valabil îndeplinit și se suspendă în cazurile prevăzute de lege. De aceea nu se numără pur și simplu trei ani de la data hotărârii, ci se parcurge tot dosarul.
Nu, iar aceasta este confuzia care costă cel mai mult. Executarea continuă în timpul judecării contestației, inclusiv licitația deja programată. Oprirea se obține numai prin cererea de suspendare, care se judecă separat, de urgență, și presupune de regulă o cauțiune. Ea se depune în aceeași zi cu contestația.
Dacă inacțiunea a durat peste șase luni și este din culpa creditorului, executarea se perimă — adică se desființează în întregime, cu toate actele făcute. Perimarea nu operează din oficiu: trebuie cerută instanței de executare. Adesea ea se combină cu prescripția, pentru că perimarea nu întrerupe termenul de trei ani.
Locuința în care locuiți efectiv împreună cu familia nu poate fi scoasă la vânzare pentru o creanță mai mică de zece mii de lei. Pragul nu se aplică la obligațiile de întreținere și la repararea prejudiciilor cauzate prin infracțiuni. În plus, imobilul se urmărește doar dacă veniturile și bunurile mobile nu acoperă creanța — cu excepția creditorului care are ipotecă pe el.
Da, și este o posibilitate reală, nu o formalitate. Dacă indicați un bun din care creanța se poate îndestula integral, executorul este obligat să înceapă urmărirea cu acel bun. Pentru dumneavoastră aceasta înseamnă că puteți direcționa executarea către ceva de care vă puteți lipsi, în locul bunului esențial.
Cheltuielile de executare — onorariul executorului, taxele, publicitatea, evaluarea, transportul — se adaugă la datorie și le suportați dumneavoastră. Ele se stabilesc prin proces-verbal, care este un act de executare și se contestă în cincisprezece zile de la comunicare. Instanța poate reduce sumele stabilite peste limitele legale sau nejustificate.
Da, dar în limite: ca regulă, cel mult o treime din venitul lunar net pentru datorii obișnuite și cel mult jumătate când există obligații de întreținere, fără a coborî sub nivelul minim pe care legea îl rezervă traiului debitorului. Unele sume nu se pot urmări deloc — alocațiile, bursele, ajutoarele sociale și celelalte venituri cu destinație specială.
Se judecă în procedură urgentă, iar în practică primul termen se acordă la câteva săptămâni, cu soluționare în două până la șase luni. Cererea de suspendare se judecă mult mai repede, de regulă în câteva săptămâni, iar suspendarea provizorie chiar în câteva zile, fără citare, în cazuri urgente.
Un cabinet de avocatură începe acest dosar cu un calendar, nu cu o cerere. Datele actelor se trec într-o coloană, iar din ea un avocat vede imediat dacă prescripția dreptului de a cere executarea silită sau perimarea sunt în discuție — adică dacă dosarul se poate închide fără nicio dezbatere pe fond. Este o jumătate de oră de muncă pe care niciun cabinet de avocat serios nu o sărește, fiindcă de ea depinde dacă restul mai are rost.
Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu un răspuns clar: ce acte se pot anula, dacă procedura se poate opri și în cât timp. Dacă dosarul nu are apărări reale, vă spunem asta de la început și discutăm în schimb despre o eșalonare.
Dacă vă aflați, în schimb, de partea creditorului și aveți de pus în executare un titlu, demersul se construiește invers; despre el am scris la recuperarea creanțelor și a datoriilor.
Nu toate executările privesc bani. O hotărâre poate obliga la predarea unui bun, la desființarea unei construcții, la permiterea accesului pe un teren sau la abținerea de la o anumită faptă. Aici procedura este alta, iar mijloacele de constrângere la fel.
Ce contează în aceste dosare. Spre deosebire de executarea unei sume, aici conținutul titlului este decisiv: o hotărâre care nu descrie precis ce trebuie făcut, până când și în ce condiții este foarte greu de executat, iar neclaritatea profită debitorului, oricât de hotărât ar fi executorul judecătoresc să o pună în aplicare. De aceea, dacă sunteți creditorul, formularea cererii de chemare în judecată contează mai mult decât executarea însăși, iar o consultanță juridică înainte de proces previne un titlu inaplicabil.
Onorariul pornește de la 1200 de lei, iar motivul pentru care suma variază se vede din conținutul paginii: diferența de muncă între două dosare este foarte mare. O contestație împotriva unui proces-verbal de cheltuieli se redactează într-o zi, cu două documente. O apărare construită pe perimarea executării silite, într-un dosar cu patru ani de acte și trei executori judecătorești succesivi, înseamnă reconstituirea întregului calendar înainte de a scrie prima pagină.
Onorariul final îl stabilește cabinetul de avocatură după ce citește dosarul executorului, iar el depinde de patru elemente: valoarea urmărită, numărul actelor de executare care trebuie analizate, dacă este nevoie și de cererea de suspendare — care este un dosar propriu — și dacă urmărirea privește un imobil, caz în care se adaugă discuția despre evaluare.
Pe lângă sumă, vă putem spune de la început ceva la fel de util. Prima discuție este gratuită și se încheie cu un răspuns în termene: dacă prescripția sau perimarea sunt în discuție, ce acte se pot anula și până când se mai poate face ceva. Dacă dosarul nu are apărări reale, avocatul vă spune să nu porniți procesul — iar dacă are, onorariul vi-l comunicăm atunci, înainte de a semna contractul de asistență. Nu există costuri care apar pe parcurs și nu există sume calculate la final.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.