Există două instituții care se numesc la fel, iar confundarea lor face ca mulți oameni să renunțe degeaba. Darea în plată din Codul civil este o convenție: funcționează doar dacă creditorul acceptă. Cea din Legea nr. 77/2016 este un drept al consumatorului, exercitat prin notificare, fără acordul băncii.
Efectul celei de-a doua este cel care contează: predați imobilul ipotecat și datoria se stinge în întregime, inclusiv diferența care ar fi rămas după o vânzare obișnuită. Iar legea funcționează și atunci când imobilul a fost deja vândut la licitație.
Ne trimiteți contractul de credit și extrasul. Din ele se vede dacă legea se aplică în cazul dumneavoastră.
De la comunicarea notificării se suspendă ratele și orice act de executare silită, până la soluționare.
Vă spunem prețul la prima discuție, raportat la soldul creditului și la etapa în care vă aflați.
Stingerea întregii datorii, inclusiv a debitului rezidual
Legea nr. 77/2016, cu modificările din 2020
Credit de cel mult 250 000 de euro, echivalent
Verificați dacă vă încadrați, înainte de licitație
Notificarea de dare în plată se transmite prin avocat, notar public sau executor judecătoresc — legea nu permite să o trimiteți singur. Apelând la un cabinet de avocatură, verificarea condițiilor, redactarea notificării și convocarea băncii se fac într-un singur demers.
Onorariul pare semnificativ doar privit singur. Comparați-l, în schimb, cu un debit rezidual de câteva zeci de mii de euro, urmărit apoi prin poprire pe salariu timp de zece ani, după ce imobilul nu mai este al dumneavoastră.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
2000 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Când cineva aude „dare în plată”, se gândește de regulă la legea din 2016 și la casa predată băncii. În realitate, instituția există în dreptul civil de mult mai multă vreme, iar între cele două versiuni diferența nu este de nuanță: una are nevoie de acordul creditorului, cealaltă nu.
Cea de drept comun este o convenție prin care debitorul se liberează executând o altă prestație decât cea datorată, însă numai cu consimțământul creditorului. Cea din Legea nr. 77/2016 este un drept al consumatorului, care se exercită prin notificare.
Prima funcționează pentru orice fel de datorie și pentru orice fel de bun — un teren în locul unei sume de bani, un autoturism în locul unui împrumut — dar se oprește în momentul în care creditorul spune „nu”. A doua se aplică numai creditelor ipotecare ale consumatorilor, însă acolo refuzul băncii nu împiedică nimic: banca poate contesta în instanță, nu poate bloca.
Iată, concret, ce le deosebește:
Concluzia practică este una singură. Dacă aveți un credit ipotecar ca persoană fizică, întrebarea nu este dacă banca acceptă, ci dacă îndepliniți condițiile legii. Dacă datoria dumneavoastră este de altă natură — un împrumut între persoane, o datorie comercială, un preț neplătit la achiziționarea sau vânzarea unui imobil — atunci rămâne doar calea convenției, iar acolo negocierea este totul — iar un cabinet de avocatură o poartă cu cifre, nu cu argumente de principiu.
Plafonul la acordare, calitatea de consumator, garanția imobiliară, lipsa condamnărilor care exclud beneficiul legii. În paralel, stabilim ce sumă pretinde banca și ce debit ar rămâne după o vânzare obișnuită.
Prin avocat, notar public sau executor judecătoresc — legea nu permite altfel. Notificarea cuprinde datele contractului, imobilul, motivele de impreviziune și cel puțin două date de convocare la sediul băncii.
La termenul stabilit se încheie actul autentic prin care proprietatea imobilului trece la bancă și datoria se stinge. Dacă banca nu se prezintă, trecem la pasul următor.
Dacă banca a contestat notificarea sau refuză semnarea, judecătoria stabilește dacă sunt îndeplinite condițiile și poate pronunța o hotărâre care ține locul actului notarial.
Între primul și ultimul pas pot trece câteva luni, dar efectul important se produce imediat: de la comunicarea notificării, plățile și executarea se suspendă. Dacă preferați să nu conduceți singur acest demers, vă putem asigura asistență și reprezentare de la verificarea condițiilor până la hotărârea definitivă.
Legea nu se aplică tuturor creditelor și nu se aplică oricui. Condițiile sunt cumulative, ceea ce înseamnă că lipsa uneia singure scoate dosarul din sfera legii speciale — iar verificarea lor o face un avocat înainte de orice alt demers, nu după.
Cea mai des întâlnită piedică nu este plafonul, ci ultima condiție. Până în 2020, textul legii nu o menționa expres, iar Curtea Constituțională a stabilit că instanța trebuie să o verifice în fiecare caz. Modificarea din 2020 a introdus-o în lege, împreună cu câteva prezumții care ușurează dovada.
A doua piedică, mai rar discutată, privește garanția. Dacă ipoteca a fost constituită pe imobilul unei alte persoane, situația se complică și trebuie analizată separat — despre regimul garanției am scris pe pagina dedicată ipoteca asupra bunurilor imobiliare.
Documentația nu este stufoasă, dar trebuie completă înainte de transmiterea notificării. Un act lipsă descoperit după comunicare nu se mai poate adăuga fără a relua procedura, iar cabinetul de avocatură îl cere tocmai de aceea din prima zi, iar între timp banca are termenul de contestație deschis. Iată ce cerem la prima întâlnire:
Impreviziunea înseamnă o schimbare de împrejurări survenită după încheierea contractului, pe care nu ați putut să o prevedeți și care nu vă este imputabilă, și care face ca plata ratelor să devină excesiv de oneroasă. Nu este vorba despre o simplă dificultate financiară: criteriul este dezechilibrul dintre ce ați asumat și ce se cere acum de la dumneavoastră.
Până în 2020 legea nu o cerea expres, dar Curtea Constituțională a stabilit că instanțele trebuie să o verifice oricum. Modificarea din acel an a introdus-o în text și a adăugat câteva prezumții relative, care mută sarcina probei către bancă atunci când se verifică.
Creșterea cu peste 50% a sumei datorate, din variația cursului valutar
Diferența însemnată dintre valoarea garanției și soldul rămas de plătit
Fiind prezumții relative, banca le poate combate, iar în practică o face aproape întotdeauna. De aceea actul nu se rezumă la invocarea lor: ea trebuie să descrie concret ce s-a schimbat în situația dumneavoastră și să fie însoțită de documentele care o dovedesc — decizia de concediere, diagnosticul, dovada scăderii veniturilor familiei.
Aici se câștigă sau se pierde dosarul de impreviziune, iar un avocat care a mai purtat asemenea cauze știe ce documente convinge instanța. O notificare care spune doar că „nu mai puteți plăti” este, de regulă, desființată în contestație, iar o consultanță juridică înainte de a o transmite costă mult mai puțin decât reluarea întregii proceduri.
Aceasta este partea din lege pe care aproape nimeni nu o cunoaște, deși ea rezolvă cea mai dureroasă situație dintre toate: casa s-a vândut la licitație pe o sumă mai mică decât datoria, iar dumneavoastră ați rămas fără imobil și cu un debit rezidual pe care banca îl urmărește în continuare, prin poprire pe salariu, ani de-a rândul.
Legea prevede că, în această situație, consumatorul poate cere instanței să constate stingerea datoriei rămase. Logica este simplă: dacă predarea voluntară a imobilului ipotecat ar fi stins întreaga datorie, nu există motiv ca vânzarea silită a aceluiași imobil să vă lase cu o obligație în plus. Condițiile de fond rămân cele din lege — calitatea de consumator, plafonul la acordare, garanția imobiliară, impreviziunea — dar demersul nu mai este o notificare, ci o acțiune în instanță.
Două observații practice, pentru că aici se greșește des. Prima: faptul că imobilul a fost vândut nu vă scoate automat din sfera legii, deci nu renunțați înainte de a cere părerea unui avocat. A doua: dacă banca a pornit deja poprirea pentru debitul rezidual, se poate cere suspendarea ei odată cu acțiunea — altfel sumele se rețin în tot timpul procesului. Despre mecanismul propriu-zis al reținerilor am scris separat la poprire.
Notificarea este actul care declanșează totul, iar legea îi impune atât forma, cât și conținutul. Nu o puteți transmite personal: trebuie comunicată prin avocat, prin notar public sau prin executor judecătoresc, iar aceasta nu este o formalitate — un act trimis direct de dumneavoastră nu produce efecte.
Efectul care se produce imediat. De la data comunicării se suspendă de drept plata ratelor și orice procedură de executare silită pornită împotriva dumneavoastră — inclusiv o licitație deja programată. Nu trebuie să cereți nimic suplimentar pentru asta, dar trebuie să existe dovada comunicării. De aceea actul se transmite cu confirmare, iar dovada se păstrează: fără ea, suspendarea nu se poate opune nici băncii, nici executorului.
Băncile contestă aproape sistematic, iar acest lucru nu trebuie să vă descurajeze: contestația este etapa normală a procedurii, nu un semn că dosarul este pierdut, iar un cabinet de avocat o tratează ca pe un termen de judecată obișnuit. Termenul în care ea se poate formula este scurt, de zece zile de la comunicare, și se judecă la judecătoria de la domiciliul dumneavoastră.
Dacă banca pierde contestația, actul se încheie la notarul public, iar proprietatea trece la bancă odată cu stingerea datoriei. Dacă banca refuză să se prezinte chiar și după aceea, se formulează o acțiune în instanță, iar hotărârea definitivă ține locul actului notarial.
Când creanța a fost cumpărată de o firmă de recuperare, procedura este identică, însă apare o verificare suplimentară: dacă cesiunea v-a fost notificată valabil. Despre acest aspect am scris la recuperarea creanțelor și a datoriilor.
Aceasta este întrebarea cu care vin aproape toți clienții, iar răspunsul este neobișnuit de favorabil față de restul dreptului nostru: efectul se produce de la sine, fără a mai cere nimic nimănui, din ziua în care notificarea ajunge la bancă.
Ce trebuie să faceți concret. Comunicați dovada și executorului judecătoresc, nu doar băncii. În practică, executările continuă nu pentru că suspendarea nu ar opera, ci pentru că nimeni nu l-a informat pe executor. Dacă un act de executare a fost totuși întocmit ulterior, el se atacă prin contestația la executare, iar anularea lui se obține de regulă fără dificultate.
Spunem și partea aceasta, pentru că e la fel de importantă, iar un cabinet de avocatură corect v-o spune înainte de a încasa un onorariu. Procedura stinge datoria, dar vă lasă fără imobil — iar există situații în care acest schimb nu vă avantajează, chiar dacă legea vi se aplică.
Prima situație: imobilul valorează semnificativ mai mult decât soldul rămas. Dacă datorați 30 000 de euro pentru o casă care se vinde cu 90 000, predarea ei către bancă înseamnă că pierdeți diferența. Acolo soluția corectă este vânzarea, cu achitarea creditului ipotecar din preț și păstrarea restului, iar un avocat vă va recomanda această variantă, nu pe cealaltă. A doua: soldul este mic și dificultatea este trecătoare. O reeșalonare sau o perioadă de grație rezolvă problema fără să vă coste locuința, iar băncile acceptă aceste soluții mai des decât se crede. A treia: nu îndepliniți condiția de impreviziune și nu aveți cu ce să o dovediți — un demers desființat în contestație vă costă timp și bani, iar între timp penalitățile continuă să curgă.
Există și o a patra, mai delicată: locuiți în imobil și nu aveți unde să vă mutați. Procedura transferă proprietatea, deci veți fi obligat să predați posesia, iar dacă nu o faceți se va porni o procedură de evacuare din imobil. Pentru aceste cazuri discutăm întotdeauna calendarul mutării înainte de a porni procedura, nu după.
Dacă nu vă încadrați în legea specială — pentru că sunteți firmă, pentru că datoria nu provine din credit ipotecar sau pentru că plafonul a fost depășit — rămâne varianta din Codul civil. Acolo nu aveți un drept, ci o propunere de făcut, iar totul depinde de cum este construită.
Ce face diferența la negociere. Un creditor acceptă o asemenea propunere atunci când calculează că recuperează mai mult și mai repede decât prin executare silită — iar executarea costă, durează și se vinde sub valoarea de piață. Propunerea care convinge este, de aceea, cea însoțită de cifre: evaluarea bunului, costurile estimate ale executării și termenul în care s-ar încheia. Redactarea convenției o tratăm ca la orice alt redactarea unui contract civil sau comercial, cu clauza de stingere a datoriei formulată fără echivoc.
Nu o poate bloca. În procedura din Legea nr. 77/2016 banca are dreptul de a contesta notificarea în instanță, în termen de zece zile, dar nu are un drept de veto. Dacă instanța constată că sunt îndeplinite condițiile legii, hotărârea ține locul actului de dare în plată și proprietatea se transferă. În varianta de drept comun, din Codul civil, situația este inversă: fără acordul creditorului nu se poate face nimic.
În procedura din legea specială se stinge integral, chiar dacă valoarea imobilului este mai mică decât soldul. Acesta este avantajul esențial față de o vânzare obișnuită, după care diferența rămâne datorată și se urmărește prin poprire. În darea în plată de drept comun, însă, se stinge doar cât s-a convenit, de aceea clauza trebuie formulată explicit.
Da. Legea permite consumatorului să ceară instanței constatarea stingerii datoriei rămase după vânzarea silită, dacă sunt îndeplinite condițiile de fond. Demersul nu mai este o notificare, ci o acțiune în justiție. Dacă banca urmărește deja debitul rezidual prin poprire, se poate cere și suspendarea ei, altfel reținerile continuă pe tot parcursul procesului.
O schimbare de împrejurări produsă după semnarea contractului, pe care nu ați putut să o prevedeți și care nu vă este imputabilă, și care face plata excesiv de oneroasă: o concediere, o boală gravă, o creștere importantă a sumei datorate din variația cursului valutar. Nu este suficient să afirmați că nu mai puteți plăti — trebuie să arătați ce s-a schimbat și să o dovediți cu documente.
Dacă banca nu contestă, se încheie în două-trei luni: prima dată de convocare nu poate fi mai devreme de 30 de zile de la notificare, iar actul se semnează la notar. Dacă banca contestă — ceea ce se întâmplă aproape întotdeauna — se adaugă judecarea contestației, de regulă șase luni până la un an, plus apelul. Pe tot acest timp ratele nu se plătesc și executarea stă.
Da, legea îi include expres, iar acest lucru are consecințe practice importante. Un părinte care a garantat creditul copilului cu propria casă se află în sfera legii, iar stingerea datoriei îl eliberează și pe el. Situația trebuie însă analizată atent când ipoteca a fost constituită pe imobilul unei persoane care nu este parte în contractul de credit.
Notificarea nu presupune taxă de timbru. Contestația formulată de bancă se timbrează de bancă. Pentru acțiunea proprie în instanță — cea prin care se cere constatarea stingerii datoriei — există taxă, iar valoarea ei se stabilește potrivit legii taxelor judiciare. Suma exactă o comunicăm la prima discuție, împreună cu onorariul, ca să știți costul total înainte de a începe.
Datoria stinsă se raportează ca închisă, iar informațiile negative existente se șterg după patru ani de la stingere. Pe durata suspendării, situația nu ar trebui să se agraveze, pentru că neplata nu vă mai este imputabilă; dacă apare totuși o raportare nouă în această perioadă, ea se poate contesta și se poate cere rectificarea datelor.
Un cabinet de avocatură începe acest dosar cu două calcule, nu cu documente: cât valorează imobilul și cât se pretinde în realitate. Din compararea celor două cifre rezultă dacă darea în plată vă avantajează sau dacă ar trebui să mergeți pe altă cale.
Prima discuție cu un avocat al cabinetului este fără obligații și se încheie cu o recomandare în cifre: ce se stinge, ce pierdeți și dacă schimbul vă avantajează. Dacă răspunsul este că nu vă avantajează, vă spunem asta de la început și discutăm celelalte variante.
Pentru o procedură obișnuită, onorariul pornește de la 2 000 de lei. Suma acoperă verificarea condițiilor legii, construirea dosarului de impreviziune, redactarea și comunicarea actului prin cabinet, informarea executorului judecătoresc și reprezentarea dumneavoastră la datele de convocare, până la semnarea actului la notar.
Ce se tarifează separat vă spunem de la început, ca să nu existe surprize. Răspunsul la contestația băncii este un dosar propriu, cu ședințe proprii, deci are onorariul lui; la fel și apelul, dacă hotărârea primei instanțe este nefavorabilă. Acțiunea în constatarea stingerii debitului rezidual, atunci când imobilul a fost deja vândut la licitație, este tot un dosar distinct. Onorariul notarului pentru actul autentic și taxele de carte funciară nu trec prin cabinet și se achită direct.
Onorariul poate crește peste acest nivel în trei situații, iar le enumerăm ca să puteți aprecia singur unde se încadrează cazul dumneavoastră: când ipoteca a fost constituită pe imobilul unei alte persoane, când creanța a fost cesionată de mai multe ori și trebuie reconstituit lanțul cesiunilor, și când există deja o executare silită avansată, cu termen de licitație stabilit, care impune demersuri urgente în paralel. În toate aceste cazuri, suma o stabilim după ce citim actele și o comunicăm înainte de a semna contractul de asistență. Nu există costuri care apar pe parcurs și nu există sume calculate la final.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.