Prima pagină » Servicii de avocatura » Cerere de valoare redusă – recuperarea creanțelor
Pentru sumele de până la 10.000 de lei legea a făcut o procedură aparte. Se judecă în scris, pe formulare tipizate, cu o taxă de timbru mică, iar hotărârea se pune în executare fără să mai așteptați nimic.
Avantajul vine însă cu o condiție: dosarul trebuie să fie complet din prima. Procedura nu are termene de amânare în care să mai aduceți un act, așa că ce nu intră în formular rămâne în afara judecății.
Ne trimiteți contractul și facturile. Calculăm ce se numără la plafon și ce rămâne pe dinafară.
Nu este un formular greu, dar este unul neiertător: o rubrică lăsată goală se întoarce ca cerere de completare.
Vă spunem prețul la prima discuție, ca să vedeți dacă merită raportat la suma de recuperat.
Creanțe de până la 10.000 de lei
Articolele 1026-1033 din Codul de procedură civilă
În scris, pe formulare, fără ședință obligatorie
Verificați termenul de prescripție
Formularul pare o simplă hârtie de completat și acolo se pierd dosarele. Rubrica despre temeiul creanței, calculul dobânzii, lista înscrisurilor — fiecare dintre ele se citește strict. Apelând la un cabinet de avocatură, cererea pleacă o singură dată, completă, iar instanța are tot ce îi trebuie ca să judece.
Onorariul pare semnificativ doar când îl comparați cu zero. Comparați-l, în schimb, cu suma scăzută la pierderi, cu dobânda care nu mai curge niciodată și cu cheltuielile de judecată care se pot cere de la debitor.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1500 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Cererea de valoare redusă este o procedură simplificată, gândită pentru datoriile care nu justifică un proces obișnuit. Legiuitorul a pornit de la o observație practică: pentru o sumă de câteva mii de lei, costul și durata unei acțiuni de drept comun descurajează creditorul, iar debitorul de rea-credință se bazează exact pe asta.
Soluția a fost să scoată din proces ce îl face lung. Nu există, de regulă, ședință publică: părțile își spun punctele de vedere în scris, pe formulare aprobate prin ordin al ministrului justiției. Instanța poate cere lămuriri, poate fixa o înfățișare dacă socotește necesar, dar regula rămâne judecata pe acte.
Pentru dumneavoastră, asta se traduce în trei lucruri: nu vă deplasați la termene, nu plătiți o taxă proporțională cu valoarea și nu așteptați un an. În schimb, pierdeți flexibilitatea: nu puteți aduce martori și nu aveți ocazia să completați dosarul pe parcurs, cum se întâmplă într-un proces obișnuit. De aceea tot efortul se mută înainte de depunere.
Aici se vede, de altfel, la ce folosește un avocat într-un dosar mic. Nu la pledoarie, fiindcă de obicei nu există una, ci la felul în care sunt așezate hârtiile în ziua în care se depune cererea. După acea zi, puține lucruri se mai pot repara.
Calculăm valoarea creanței fără accesorii și ne asigurăm că materia nu este dintre cele scoase de lege din această procedură.
Fiecare rubrică se umple pe baza documentelor, iar înscrisurile se atașează în copie, numerotate în ordinea din formular.
Debitorul primește formularul și un formular de răspuns, pe care îl completează în termenul stabilit de instanță.
Judecata se face pe acte, iar hotărârea este executorie de drept și se atacă numai cu apel.
Pasul doi decide dosarul. Într-un proces obișnuit, o cerere incompletă primește un termen de completare. Aici, formularul se întoarce, se pierde timp și uneori se pierde și termenul de prescripție, dacă acțiunea fusese depusă în ultima lună.
Plafonul este doar primul filtru. Al doilea, pe care mulți îl descoperă târziu, este materia: legea scoate expres din această procedură o serie de litigii, oricât de mică ar fi suma în discuție.
Obligațiile care nu izvorăsc din contract au un regim aparte: ele intră doar dacă au fost recunoscute în scris sau dacă privesc datorii lichide rezultate din proprietatea comună. Prima variantă acoperă, de pildă, un angajament semnat după un accident; a doua acoperă cheltuielile dintr-un bun deținut împreună. Pentru un prejudiciu nerecunoscut, calea rămâne cea a răspunderea delictuală.
Procedura este reglementată în articolele 1026-1033 din Codul de procedură civilă. Primul articol fixează plafonul, iar formularea lui conține un amănunt care schimbă multe calcule: valoarea se stabilește fără accesorii.
Valoarea cererii se determină fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii.
Cu alte cuvinte, dacă debitul este de 9.500 de lei și dobânda acumulată ajunge la 1.800, creanța rămâne în plafon. Se compară doar principalul, nu totalul pe care îl veți cere. Este o regulă care salvează dosare, iar din experiența noastră puțini o cunosc.
Când principalul trece de plafon, procedura nu se mai poate folosi, iar fracționarea creanței în două cereri pentru a încăpea nu este o idee bună: se vede imediat din documente. În acele situații alegerea reală este între ordonanța de plată și acțiunea de drept comun.
Cele două proceduri scurte se aseamănă și se confundă des. Diferența esențială nu este valoarea, ci ce fel de creanță acoperă fiecare: ordonanța de plată cere o creanță certă, lichidă și exigibilă născută dintr-un contract, în vreme ce procedura de valoare redusă se uită în primul rând la sumă și la materie.
Până la 10.000 de lei principal, judecată în scris pe formulare, hotărâre executorie, atacabilă cu apel.
Fără plafon de valoare, dar numai pentru creanțe contractuale limpezi, cu somație prealabilă obligatorie.
Alegerea se face deci dosar cu dosar. O datorie de 4.000 de lei dintr-un contract limpede poate merge pe oricare dintre ele. Una de 4.000 de lei recunoscută printr-un simplu angajament scris, fără contract, intră mai bine pe procedura de valoare redusă. Iar una de 40.000 nu are ce căuta aici.
Calculul se face o singură dată, la momentul depunerii, și de el depinde dacă procedura de valoare redusă este deschisă. Greșelile nu vin din aritmetică, ci din ce anume se adună. Lista de mai jos este cea pe care o parcurgem la prima discuție.
Plățile parțiale ajută două ori. Scad principalul, deci pot aduce creanța sub plafon, și constituie o recunoaștere a datoriei. Un debitor care a plătit o rată nu mai poate susține credibil că nu datorează nimic, iar într-o procedură judecată pe acte asta cântărește mult.
Formularul este aprobat prin ordin al ministrului justiției și are rubrici fixe. Nu se completează „pe scurt”, fiindcă instanța judecă exact ce scrie acolo. Ce nu apare în formular nu există pentru dosar, chiar dacă rezultă din actele atașate.
Rubrica despre temeiul creanței este cea pe care o lucrăm cel mai mult. Două fraze scrise bine, care leagă documentul semnat de suma cerută, îi arată judecătorului tot dosarul. Zece fraze care povestesc istoria relației cu debitorul nu îi arată nimic și lasă loc de întrebări, iar fiecare întrebare înseamnă o cerere de lămuriri și încă două săptămâni.
Preluăm dosarul de la calculul plafonului și îl ducem până la încasare. Lucrăm aproape tot înainte de depunere, fiindcă aici nu există a doua șansă de a completa.
Vorbiți cu același avocat de la prima discuție până la final. Pentru dumneavoastră înseamnă că nu reluați povestea la fiecare pas; pentru dosar înseamnă că cel care a completat formularul este și cel care îl susține, dacă instanța cere lămuriri.
Debitorul primește formularul de cerere împreună cu un formular de răspuns și are un termen stabilit de instanță pentru a-l completa. Ce scrie el acolo schimbă cursul dosarului, dar nu îl scoate automat din procedură.
Ultimele două situații duc la judecarea cauzei după regulile obișnuite. Nu pierdeți cererea de valoare redusă, se schimbă doar cadrul în care se judecă, cu taxa de timbru completată corespunzător. Este un rezultat neplăcut, dar nu unul pierdut, iar pregătirea bună a dosarului reduce mult șansa de a ajunge acolo.
Nu dăm termene, pentru că nu depind de noi. Putem însă arăta din ce se compune durata, iar de acolo se vede de ce procedura este considerată rapidă. Nu există citare pentru fiecare termen, nu există amânări pentru probe și, de regulă, nu există pledoarii.
Ce consumă timp sunt comunicările. Formularul ajunge la debitor, el are un termen de răspuns, iar dacă instanța cere lămuriri se adaugă încă un schimb de hârtii. Legea obligă instanța să pronunțe hotărârea într-un termen scurt după ce a primit toate informațiile necesare, și acest lucru se respectă în practică.
Ce putem influența este numărul schimburilor de hârtii. Un formular completat limpede, cu înscrisuri numerotate și cu un calcul de dobândă care se verifică în două minute, nu generează cereri de lămuriri. Acolo se câștigă săptămânile, nu în sala de judecată.
Spuneți-i avocatului, de la început, dacă aveți un termen real — un bilanț care se închide, o prescripție care se apropie, o plată pe care o așteptați ca să vă achitați singur o datorie. Un termen cunoscut schimbă ordinea în care se fac lucrurile.
Hotărârea pronunțată în această procedură este executorie de drept. Nu trebuie să așteptați să devină definitivă ca să mergeți la executor, iar faptul că debitorul a declarat apel nu oprește executarea, dacă instanța nu dispune altfel.
Caracterul executoriu este avantajul real al procedurii. O hotărâre obișnuită de primă instanță așteaptă apelul. Aici puteți trece la executarea silită imediat, iar debitorul care miza pe timp se găsește cu poprirea înființată înainte de primul termen în apel. Pasul acesta îl facem noi, dacă doriți: un cabinet de avocatură care duce dosarul și la executor nu pierde zilele dintre hotărâre și cererea de executare.
Da. Plafonul se calculează fără dobânzi, penalități și cheltuieli de judecată. Se compară doar principalul, deci creanța dumneavoastră se încadrează, chiar dacă suma totală pe care o cereți este mai mare.
Da, și este recomandat. Dobânda se solicită în formular, cu modul de calcul arătat pe zile de întârziere, și se poate cere până la data plății efective. O cerere separată, ulterioară, înseamnă încă o taxă și încă un dosar.
Nu, legea nu impune o somație prealabilă în această procedură. O notificare rămâne totuși utilă: destul de des debitorul plătește după ce o primește, iar atunci evitați complet taxa și dosarul. Diferența o discutăm înainte, fiindcă la ordonanța de plată somația este obligatorie.
Da, dacă provin din același raport juridic și totalul principalului rămâne în plafon. Dacă trec de el, nu împărțiți artificial creanța în două cereri — se observă imediat și cererea riscă să fie respinsă. Atunci alegem altă cale, printre cele de recuperarea creanțelor și a datoriilor.
Pentru cotele de întreținere există o procedură proprie, mai potrivită, pe care am descris-o la neplata întreținerii. Când însă datoria este către dumneavoastră ca proprietar, nu către asociație, iar suma e mică, procedura de valoare redusă poate funcționa. Pentru litigiile cu conducerea blocului, discuția se mută la acționarea în instanță a asociației de proprietari.
Hotărârea rămâne titlu executoriu, iar contestația se judecă separat. Este un dosar nou, cu reguli proprii, pe care l-am descris la contestația la executare. Executarea continuă dacă instanța nu dispune suspendarea.
Legea nu vă obligă. Practic, formularul se completează ușor și se greșește ușor: temeiul creanței descris vag, dobânda calculată fără formulă, înscrisuri atașate fără numerotare. Un avocat obișnuit cu asemenea dosare le are rezolvate dinainte, iar la un cabinet de avocatură ajung des cereri întoarse de instanță pentru lucruri care se rezolvau într-o jumătate de oră.
Cele mai multe cereri respinse nu se resping pe fond. Se resping pentru lucruri de formă, iar neplăcerea este că aici o scăpare costă mai mult decât într-un proces obișnuit: nu primiți un termen de completare, primiți o respingere.
Verificarea prescripției vine înaintea tuturor. O creanță prescrisă nu se mai poate recupera, iar termenul curge și cât timp purtați discuții amiabile cu debitorul. Dacă datoria are în jur de trei ani, aceasta este prima întrebare pe care o punem și singurul motiv pentru care grăbim depunerea.
Un avocat corect vă spune, în asemenea cazuri, și când nu are rost să mai cheltuiți. Este mai ieftin să auziți asta în prima jumătate de oră decât după ce ați plătit taxa și ați așteptat trei luni.
Onorariul pentru procedura de valoare redusă pornește de la 1500 de lei. Suma acoperă verificarea plafonului și a materiei, calculul dobânzilor, completarea formularului, pregătirea înscrisurilor, răspunsul la cererile de lămuriri și reprezentarea la înfățișare, dacă instanța dispune una.
Separat rămâne taxa judiciară de timbru, care în această procedură este una fixă și modestă, stabilită pe două trepte în funcție de valoarea cererii. Mai târziu, dacă se ajunge la executare, apar onorariul executorului și cheltuielile de executare. Le estimăm împreună la prima discuție, ca să vedeți totalul raportat la suma pe care o recuperați.
Când cererea se admite, cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul, se cer de la debitor. Instanța are dreptul să le reducă, mai ales când sunt disproporționate față de valoarea creanței, deci nu este o certitudine — dar este o posibilitate pe care o solicităm din formular, nu la final.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.