Prima pagină » Servicii de avocatura » Ordonanță de plată – recuperarea creanțelor
Pentru datoriile necontestate există o cale scurtă. Ordonanța de plată se judecă repede, cu o taxă de timbru fixă, iar hotărârea se pune în executare chiar dacă debitorul o atacă.
Nu funcționează pentru orice datorie. Procedura este făcută pentru sumele care rezultă limpede dintr-un contract sau dintr-un document semnat, nu pentru situațiile în care părțile se contrazic asupra a ceea ce s-a convenit. Prima întrebare este, deci, dacă dosarul dumneavoastră se încadrează.
Ne trimiteți contractul și facturile. Dacă procedura nu e potrivită, vă arătăm care este, fără să pierdeți o taxă degeaba.
Somația nu este o formalitate. Se trimite în forma cerută de lege, altfel cererea se respinge înainte de a fi judecată.
Vă spunem prețul la prima discuție, ca să puneți costul alături de suma pe care o aveți de recuperat.
O hotărâre executorie pentru suma datorată
Articolele 1014-1025 din Codul de procedură civilă
O taxă fixă, nu proporțională cu creanța
Strângeți facturile și dovezile de livrare
Procedura pare simplă citită în lege și se dovedește pretențioasă la detalii: forma somației, dovada comunicării, modul de calcul al dobânzii, înscrisurile care trebuie atașate. Apelând la un cabinet de avocatură, cererea pleacă o singură dată și completă, nu de trei ori.
Onorariul pare semnificativ doar când îl comparați cu zero. Comparați-l, în schimb, cu debitul pe care îl scădeți la pierderi, cu dobânda neîncasată și cu cheltuielile de judecată care se pot recupera de la debitor.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1500 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Primul lucru pe care îl face un avocat nu este să scrie cererea, ci să vă spună dacă merită scrisă. Procedura nu este deschisă oricărei datorii. Legea o rezervă sumelor de bani care rezultă dintr-un contract civil sau comercial, constatate printr-un înscris ori stabilite potrivit unui statut, regulament sau alt act însușit de părți. Dacă suma nu se poate citi din documente, cererea nu are ce să îi arate judecătorului.
Cele trei cuvinte se repetă în fiecare dosar și merită desfăcute, pentru că ele decid dacă procedura se poate folosi. Certă înseamnă că existența datoriei nu se discută: ea reiese dintr-un act, nu din amintirile părților. Lichidă înseamnă că suma este determinată sau se poate determina din chiar documentele atașate, printr-un calcul simplu. Exigibilă înseamnă că termenul de plată a trecut.
În practică, primele două se verifică împreună. O factură emisă în baza unui contract semnat, însoțită de avizul de însoțire a mărfii sau de procesul-verbal de recepție, acoperă de obicei ambele cerințe. O factură singură, pentru servicii pe care debitorul susține că nu le-a primit, nu le acoperă.
A treia cerință se citește din contract. Dacă s-a convenit plata la 30 de zile de la emiterea facturii, creanța devine exigibilă în a treizeci și una. Când contractul tace, se aplică regulile generale, iar aici diferențele dintre raporturile cu un consumator și cele dintre profesioniști contează. Verificarea aceasta o facem la prima consultanță juridică, înainte de orice demers, fiindcă o creanță neexigibilă duce la respingere, nu la amânare.
Alegerea între cele două nu este o chestiune de preferință. Ordonanța de plată este mai rapidă și mai ieftină, dar funcționează numai pe documente limpezi. O acțiune de drept comun durează, însă permite martori, expertize și o discuție amănunțită asupra faptelor.
Taxă fixă, judecare de urgență, hotărâre executorie. Se sprijină exclusiv pe înscrisuri.
Taxă proporțională cu valoarea, durată mai mare, dar probe de orice fel și o judecată pe fond.
De aceea alegerea se face după felul dosarului, nu după nerăbdarea creditorului. Când debitorul are apărări serioase, procedura scurtă se încheie cu o respingere și cu luni pierdute. Când nu are, o acțiune obișnuită înseamnă să plătiți o taxă proporțională și să așteptați fără motiv. Alegerea se face, deci, după cum arată hârtiile pe masă în prima zi, și tocmai de aceea cerem toate documentele înainte de a recomanda ceva.
Citim contractul, facturile și dovezile de executare și stabilim dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Îi punem în vedere debitorului să plătească în 15 zile, prin executor sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
După expirarea termenului, formulăm cererea la instanța competentă pentru fondul cauzei, cu toate înscrisurile atașate.
Instanța citează părțile, cere lămuriri și, dacă apărările debitorului nu stau în picioare, emite o ordonanță executorie.
Pasul doi nu se poate sări. Fără dovada că somația a ajuns la debitor și că cele 15 zile au trecut, cererea se respinge ca prematură, iar taxa plătită nu se întoarce. Este cea mai frecventă cauză de respingere pe care o vedem în dosarele venite de la alții.
Somația este actul prin care îi cereți debitorului, în scris și într-o formă pe care o puteți dovedi, să plătească în 15 zile. Un e-mail, un mesaj sau un telefon nu țin locul ei. Legea cere comunicarea prin executor judecătoresc ori prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire.
Somația are și un efect pe care puțini îl anticipează: în destul de multe dosare, ea rezolvă singură problema. Un debitor care primește un act formal, cu termen și cu calculul dobânzii, înțelege că discuția a ieșit din zona amânărilor. Când plătește atunci, ați recuperat banii fără taxă de timbru și fără proces.
Tocmai de aceea somația se redactează de un avocat, nu se copiază de pe internet. Un text care arată serios, cu temeiuri corecte și cu un calcul verificabil, convinge mai bine decât o amenințare generală; iar dacă nu convinge, intră la dosar exact așa cum trebuie.
Debitorul nu este pus în fața unui fapt împlinit. Este citat, poate depune întâmpinare și își poate susține apărările. De aici pornesc două drumuri, iar deosebirea dintre ele se face după cât de serioase sunt obiecțiile lui.
Dacă apărările privesc amănunte care nu ating existența datoriei — o factură calculată greșit cu câteva zeci de lei, o chitanță pe care a uitat să o trimită — instanța le lămurește și emite ordonanța pentru suma corectă. Dacă, în schimb, debitorul susține și arată că serviciul nu a fost prestat, că marfa a venit cu defecte sau că părțile au convenit altceva, cererea se respinge. Nu pentru că datoria nu există, ci pentru că o asemenea discuție nu încape în această procedură.
Respingerea nu închide drumul. Creanța se poate urmări în continuare printr-o acțiune obișnuită, cu martori și expertize, sau prin celelalte căi de recuperarea creanțelor și a datoriilor. Pierdeți timpul investit în procedura scurtă, dar nu dreptul.
Procedura este reglementată în articolele 1014-1025 din Codul de procedură civilă, într-un titlu separat. Primul articol stabilește domeniul de aplicare, iar formularea lui merită citită cu atenție, fiindcă din ea se vede exact ce dosare intră și ce dosare rămân afară.
Prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil.
Două cuvinte poartă toată greutatea: „rezultă” și „contract”. Creanța trebuie să izvorască dintr-un raport contractual, nu dintr-un fapt juridic. O sumă încasată fără drept nu se cere pe această cale, ci printr-o acțiune de plata nedatorată, iar un prejudiciu produs printr-o faptă se cere pe calea răspunderii civile.
Al cincilea punct este mai util decât pare. El acoperă, de pildă, contribuțiile stabilite prin regulamentul unei asociații, cu condiția ca actul să fi fost însușit de cel care datorează. Pentru cotele de întreținere din blocuri există însă o cale proprie, pe care am descris-o la neplata întreținerii, iar în practică aceea se dovedește mai potrivită.
Dosarul se construiește în întregime din hârtii, fiindcă procedura nu permite martori. Tot ce vrea să afle instanța trebuie să stea în înscrisurile atașate la cerere. Lista de mai jos este cea pe care o cerem la prima întâlnire.
Dovada executării este piesa pe care cad cele mai multe dosare. O factură arată că ați cerut bani; un proces-verbal de recepție semnat arată că ați și dat ceva în schimb. Când al doilea document lipsește, partenerul dumneavoastră are o apărare comodă, iar o apărare comodă e tot ce îi trebuie ca procedura să se închidă. De aceea verificăm, înainte de somație, ce se poate dovedi și ce nu — iar uneori recomandarea este să mai așteptați o lună și să obțineți mai întâi semnătura pe un proces-verbal.
Suma din factură este doar punctul de plecare. Întârzierea are un preț, iar el se cere în aceeași cerere, nu într-un dosar separat. Ce se poate pretinde depinde de ce scrie în contract și de calitatea părților.
Penalitățile excesive se pot reduce. O clauză care prevede, de pildă, un procent zilnic ajunge uneori să depășească de câteva ori debitul. Instanța are dreptul să o cenzureze, iar un calcul nerealist slăbește cererea în întregul ei. Preferăm un calcul pe care judecătorul îl poate verifica în două minute.
Ordonanța nu este definitivă în sensul obișnuit, dar este executorie. Debitorul o poate ataca printr-o cerere în anulare, depusă în 10 zile de la comunicare, la aceeași instanță, soluționată însă de alt complet. Important pentru dumneavoastră: simplul fapt că a atacat nu oprește executarea.
În practică, mulți debitori formulează cererea în anulare doar ca să câștige timp și cer, odată cu ea, suspendarea executării. Acolo se dă a doua luptă din dosar, iar ea se câștigă cu aceleași înscrisuri. Asigurăm asistență și reprezentare și la acest termen, fiindcă o suspendare acordată din lipsă de apărare anulează tot ce s-a obținut până atunci. Dacă executarea a început și apar contestații, discuția se mută pe terenul contestația la executare.
Nu dăm termene, pentru că nu depind de noi. Ce putem spune e din ce se compune durata: 15 zile pentru somație, timpul până la primul termen, eventual o amânare pentru întâmpinare, apoi executarea. Procedura este gândită să fie scurtă, iar în dosarele curate chiar este.
Da, pentru restul. O plată parțială nu strică nimic — ba chiar ajută, fiindcă este o recunoaștere a datoriei. Important este ca cererea să ceară exact diferența, cu extrasele de cont atașate, nu suma inițială din factură.
Depinde de ce arată facturile. Dacă sunt acceptate la plată, semnate sau însoțite de avize de livrare semnate, ele pot ține locul contractului. Dacă au fost doar emise și trimise, fără nicio urmă din partea debitorului, dosarul este slab. În astfel de situații pregătim mai întâi documentația, uneori chiar printr-un redactarea unui contract civil sau comercial semnat ulterior pentru raporturile viitoare.
Pentru sume mici există o procedură și mai simplă, cu formular standard, pe care am descris-o la cererea de valoare redusă. Comparăm cele două la prima discuție și alegem după valoare, după felul probelor și după cât de probabil este ca debitorul să se apere.
Da, este titlu executoriu, chiar dacă debitorul a formulat cerere în anulare. Urmează formalitățile obișnuite și apoi executarea silită, prin executor judecătoresc.
Nu. Respingerea în această procedură nu se pronunță asupra existenței datoriei, ci asupra potrivirii căii alese. Creanța rămâne și se poate urmări printr-o acțiune de drept comun, în termenul de prescripție.
Legea nu vă obligă. Practic însă, dosarul se pierde pe amănunte: forma somației, dovada comunicării, modul de calcul al dobânzii, înscrisurile care lipsesc. Un avocat obișnuit cu asemenea dosare le are rezolvate dinainte, iar la un cabinet de avocatură ajung des cereri respinse care ar fi fost câștigate cu un document în plus.
Hotărârea nu aduce banii singură. Ea vă dă dreptul să mergeți la executor, iar de acolo începe o a doua etapă, cu propriile reguli și propriile costuri. Cu cât știți mai multe despre patrimoniul debitorului, cu atât executarea este mai scurtă.
Informația despre debitor valorează mai mult decât insistența. Un cont bancar cunoscut, un angajator, un chiriaș care îi plătește rentă — fiecare dintre ele scurtează executarea cu luni. Strângeți-le din timp, cât încă vorbiți cu debitorul, nu după ce discuția s-a răcit.
Etapa aceasta o puteți duce singur sau cu noi, cum vă este mai comod. Un cabinet de avocatură care urmărește executarea verifică popririle, cere actualizarea sumei și intervine când executorul se oprește, iar diferența se vede mai ales în dosarele care se întind peste un an.
Onorariul pentru procedura ordonanței de plată pornește de la 1500 de lei. Suma acoperă verificarea dosarului, redactarea și comunicarea somației, calculul dobânzilor, formularea cererii și reprezentarea la termenele din fața instanței.
Separat rămân cheltuielile care nu trec prin cabinet: taxa judiciară de timbru, care în această procedură este fixă și nu crește cu valoarea creanței, onorariul executorului judecătoresc pentru comunicarea somației, dacă alegeți această formă, și, mai târziu, cheltuielile de executare. Le estimăm împreună la prima discuție.
Când cererea se admite, cheltuielile de judecată, inclusiv onorariul, se cer de la debitor. Instanța le poate reduce, deci nu este o certitudine, însă într-o procedură în care creanța este limpede șansele sunt bune, iar noi le solicităm de la primul act.
Spunem și ce nu merge, pentru că o taxă plătită degeaba și două luni pierdute nu ajută nimănui. Sunt situații în care procedura se închide din start, oricât de evidentă ar părea datoria celui care o reclamă.
Alternativele există și le punem pe masă. Pentru un prejudiciu, calea este cea a răspunderii pentru răspunderea delictuală. Pentru sume mici, procedura cu formular. Pentru dosare complicate, acțiunea de drept comun. Prima discuție se încheie întotdeauna cu o recomandare limpede, nu cu o ofertă. Un avocat care vă trimite pe o cale greșită ca să înceapă mai repede munca vă costă, la final, de două ori.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.