Prima pagină » Servicii de avocatura » Ordonanță președințială – obținerea unor măsuri urgente și provizorii pentru protejarea unui drept sau prevenirea unei pagube
Ordonanța președințială este frâna de urgență a procedurii civile. Se judecă în câteva zile, uneori fără citarea părților, și produce efecte imediat — tocmai pentru situațiile în care o săptămână de așteptare face paguba ireparabilă.
În schimb, nu rezolvă fondul. Judecătorul se uită doar dacă aveți aparența unui drept și dacă lucrul care trebuie oprit este într-adevăr urgent. Procesul adevărat urmează, iar măsura obținută ține până la el.
Urgența nu suportă programări peste o săptămână. Ne spuneți ce se întâmplă și vă spunem dacă această cale funcționează.
Unde se poate, depunem în 24-48 de ore. Într-o asemenea procedură, ziua în care ajungi la instanță contează.
Vă spunem prețul de la prima discuție, chiar și când discuția se poartă la telefon, seara.
O măsură provizorie, executorie imediat
Articolele 997-1002 din Codul de procedură civilă
Până la soluționarea procesului pe fond
Fotografiați și documentați situația de fapt
Într-o procedură care se judecă în zile, nu există timp pentru corecturi. Cererea trebuie să conțină din prima tot ce îi arată judecătorului urgența și aparența de drept. Apelând la un cabinet de avocatură, câștigați exact lucrul care lipsește într-o urgență: ordinea.
Onorariul pare semnificativ doar când îl comparați cu zero. Comparați-l, în schimb, cu paguba care crește în fiecare zi, cu bunul care se înstrăinează până la primul termen și cu situația de fapt care, odată schimbată, nu se mai poate întoarce.
La noi, prima discuție este fără obligații, iar onorariul îl comunicăm înainte de a începe. În acest fel știți de la bun început ce achitați și ce vi se oferă.
Onorariul aproximativ este de
1500 de lei
Serviciu complet, care include:
Puteți alege doar consultanță, pentru 300 de lei/ora
Ordonanța președințială nu este o procedură pentru nerăbdare, ci pentru urgență. Legea o deschide în trei feluri de situații: când un drept s-ar păgubi prin întârziere, când o pagubă iminentă nu s-ar mai putea repara și când apare o piedică la o executare în curs. Dacă dosarul dumneavoastră nu se încadrează în niciuna, cererea se respinge chiar dacă aveți dreptate pe fond. Cele mai multe cereri de acest fel privesc copiii, iar fondul lor este descris la exercitarea autorității părintești.
Ultimul punct merită o precizare. Pentru violența în familie legea a creat o cale specială, mai rapidă și mai bine adaptată, pe care am descris-o la ordin de protecție. Ordonanța președințială rămâne instrumentul general, folosit acolo unde nu există o procedură proprie.
Într-o cerere de ordonanță președințială, judecătorul nu intră în fondul litigiului. Verifică, în câteva minute de lectură, trei lucruri, iar lipsa oricăruia dintre ele duce la respingere. Toată munca de redactare se face, de fapt, pentru a arăta aceste trei lucruri cât mai limpede.
Aparența de drept nu înseamnă dovada dreptului. Nu trebuie să câștigați procesul în fața judecătorului de urgență; trebuie doar să arătați că poziția dumneavoastră este cea mai probabilă, din actele depuse. Confuzia aceasta duce la cereri prea lungi, care încearcă să demonstreze tot și sfârșesc prin a nu arăta nimic.
Fotografii, înregistrări, martori identificați, înscrisuri. Tot ce arată ce se întâmplă acum, nu ce s-a discutat anul trecut.
La instanța competentă să judece fondul. Cererea arată separat aparența de drept, urgența și caracterul temporar al măsurii.
Cauza are precădere, iar citarea părților nu este obligatorie. Pronunțarea poate fi amânată cel mult cu o zi.
Hotărârea este executorie. Instanța poate dispune executarea fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Pasul întâi hotărăște soarta dosarului. Urgența se dovedește cu fapte datate, nu cu adjective. O fotografie cu ora pe ea, un proces-verbal de constatare, o adresă de la furnizor — fiecare dintre ele valorează mai mult decât o pagină în care se explică de ce situația este gravă.
De aceea, când sunați, prima rugăminte a avocatului nu va fi să povestiți conflictul, ci să spuneți ce s-a întâmplat în ultimele zile și ce dovezi aveți la îndemână. Nu este grabă nepoliticoasă; este singura ordine care funcționează într-o procedură de câteva zile.
Măsura cerută trebuie să fie provizorie și reversibilă. Asta exclude din start o parte dintre lucrurile pe care oamenii și le doresc cel mai mult, de pildă obligarea cuiva să plătească definitiv o sumă sau constatarea unui drept de proprietate.
Linia dintre ele este cea a reversibilității. Oprirea unei construcții se poate întoarce: lucrările se reiau dacă instanța de fond dă dreptate celeilalte părți. Demolarea nu se poate întoarce, deci nu se dispune pe această cale, oricât de nelegală ar părea construcția. Pentru asigurarea unei creanțe, în schimb, legea are un instrument propriu, pe care l-am descris la sechestrul asigurător.
Procedura stă în articolele 997-1002 din Codul de procedură civilă. Primul articol o definește, iar textul lui este, de fapt, schema cererii: fiecare element din el trebuie să apară și în ce depuneți la instanță.
Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Observați ordinea: mai întâi aparența de drept, apoi cazul grabnic, apoi scopul măsurii. Așa redactăm și cererea, fiindcă un judecător care citește zeci de dosare pe zi găsește imediat ce caută. O cerere care începe cu istoria conflictului îl obligă să caute, iar într-o procedură de urgență fiecare minut de căutare este un minut pierdut.
Articolul care închide materia interzice expres măsurile care ar rezolva litigiul în fond și pe cele a căror executare ar face imposibilă întoarcerea la situația dinainte. Este limita pe care o verificăm înainte de orice: o cerere formulată peste ea se respinge fără discuție, oricât de urgentă ar fi situația.
Nu este singurul instrument rapid din procedura civilă și nu este întotdeauna cel potrivit. Alegerea depinde de ce vreți să obțineți: o oprire a unei situații de fapt sau o garanție asupra unui bun.
Oprește sau restabilește o situație de fapt, provizoriu, până la judecarea procesului pe fond.
Indisponibilizează bunuri, ca să existe din ce se încasa creanța după câștigarea procesului.
Confuzia dintre cele două costă timp. O cerere de ordonanță formulată pentru a indisponibiliza un bun în vederea încasării unei creanțe se respinge, pentru că acolo legea are sechestrul. Invers, un sechestru cerut ca să opriți niște lucrări nu are temei. Verificarea aceasta o facem la prima consultanță juridică, înainte de a plăti vreo taxă.
Măsura obținută nu încheie conflictul. Ea îngheață situația ca să nu se producă paguba, iar discuția de fond urmează într-un proces obișnuit. De aceea ordonanța președințială se gândește întotdeauna împreună cu acțiunea principală, nu separat de ea.
În practică, durata măsurii se stabilește în două feluri. Fie instanța arată expres până când ține — o dată calendaristică ori un eveniment anume — fie nu arată nimic, și atunci măsura durează până la soluționarea procesului pe fond. A doua variantă este cea obișnuită și este și cea mai comodă pentru dumneavoastră.
Există însă o capcană: dacă acțiunea pe fond nu se introduce, cealaltă parte poate cere încetarea măsurii. O ordonanță obținută și lăsată singură se transformă, cu timpul, într-un avantaj pierdut. Discutăm de la început calendarul celor două dosare, ca al doilea să pornească înainte ca primul să își piardă rostul. Un avocat care vă obține măsura și nu vă spune nimic despre acțiunea pe fond v-a rezolvat jumătate din problemă.
Într-o ordonanță președințială nu există timp pentru expertize și rareori pentru martori. Judecata se face pe ce se poate citi și vedea în câteva minute, iar asta schimbă complet ce anume merită adunat. Lucrurile din listă contează mai mult decât un dosar gros.
Constatarea făcută de executor valorează mult. Un proces-verbal întocmit de un executor judecătoresc, care descrie ce a văzut la fața locului, este o probă greu de contestat și se obține în câteva zile. Când aveți timpul necesar, este primul lucru pe care îl recomandăm.
Un cabinet de avocatură care lucrează des cu asemenea dosare are, de regulă, executori cu care colaborează și poate obține constatarea în aceeași zi. Spuneți-ne, deci, dacă aveți o fereastră de câteva ore: uneori ea face diferența dintre o probă solidă și o fotografie contestabilă.
Preluăm dosarul în regim de urgență și îl ducem de la prima discuție până la punerea în executare a măsurii. Lucrăm, în paralel, și la acțiunea pe fond, fiindcă una fără alta nu are sens.
Vorbiți cu același avocat de la început până la final, iar într-o procedură de zile asta cântărește mai mult decât oriunde: nu se pierde o zi pe repovestirea dosarului către un coleg.
Pentru că măsura provizorie se ia repede și fără o judecată amănunțită, legea prevede un echilibru la ordonanța președințială: instanța poate obliga pe cel care cere măsura să depună o cauțiune. Ea servește la acoperirea pagubei pe care cealaltă parte ar suferi-o dacă, la final, s-ar dovedi că măsura nu era îndreptățită.
Întrebați despre cauțiune înainte, nu după. O măsură obținută și pierdută pentru că nu s-a putut depune cauțiunea în termen este cel mai neplăcut rezultat posibil. De aceea, când situația o face probabilă, discutăm suma și sursa banilor încă la prima întâlnire. Este una dintre întrebările pe care un avocat le pune înainte de a redacta cererea, nu după ce instanța a dispus.
Hotărârea este executorie din momentul pronunțării, nu după rămânerea definitivă. Mai mult, instanța poate dispune ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea vreunui termen — exact pentru situațiile în care și o zi contează.
În practică, multe măsuri se respectă de bunăvoie, odată comunicate. Cealaltă parte înțelege că o instanță s-a pronunțat deja și că nerespectarea are consecințe. Când nu se respectă, urmează executarea silită, prin executor judecătoresc, iar formele diferă după felul măsurii: o obligație de a nu face se execută altfel decât una de a preda un bun.
Dacă apar contestații în timpul executării, ele se judecă separat, pe calea descrisă la contestația la executare. Măsura rămâne în vigoare, dacă instanța nu dispune suspendarea, iar nerespectarea repetată poate atrage și obligarea la plata unor penalități pe zi de întârziere.
Termenul de apel împotriva unei ordonanțe președințiale este scurt și se calculează diferit după cum cauza s-a judecat cu sau fără citarea părților. Când părțile au fost citate, cele cinci zile curg de la pronunțare. Când nu au fost, curg de la comunicarea hotărârii. Confuzia dintre cele două face ca apeluri întemeiate să se piardă ca tardive.
Apelul se judecă, la rândul lui, de urgență și cu precădere. Instanța superioară verifică tot: aparența de drept, urgența, caracterul vremelnic și limitele măsurii. Nu reia însă fondul litigiului, pentru că nici prima instanță nu l-a judecat.
Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră, ca parte care a obținut măsura: termenul de cinci zile se urmărește și de dumneavoastră, nu doar de adversar. Dacă apelul lui a fost depus în ziua a șasea, excepția tardivității se invocă și se câștigă dosarul fără nicio altă discuție. Un avocat verifică data din prima pagină înainte de orice altceva.
Nu dăm termene, pentru că nu depind de noi. Ce putem spune e că legea obligă instanța să judece de urgență și cu precădere, iar în practică termenele se dau în zile, nu în luni. Pronunțarea se poate amâna cel mult cu o zi, iar motivarea se redactează în cel mult două. Ce ține de noi — redactarea și depunerea — se face, la un cabinet de avocatură obișnuit cu urgențe, în 24 până la 48 de ore de la prima discuție.
Da, citarea nu este obligatorie. Instanța decide, în funcție de urgență, dacă judecă fără citare. Nu este o regulă și nu se cere; se arată urgența, iar judecătorul alege. Când citează, o face cu termene foarte scurte.
Nu. Măsura este provizorie și nu prejudecă fondul. Instanța care va judeca procesul principal poate ajunge la o altă concluzie, iar atunci măsura încetează. Ce ați obținut este timpul necesar ca procesul să mai aibă un obiect.
Nu, despăgubirile nu se acordă pe această cale, fiindcă ar însemna o rezolvare definitivă. Ele se cer în acțiunea pe fond, iar pentru prejudiciul moral există o discuție separată, pe care am descris-o la daune morale.
Da, este una dintre situațiile tipice. Întreruperea unei utilități fără temei legal produce o pagubă care crește zilnic, iar restabilirea furnizării este o măsură provizorie și reversibilă. În paralel se poartă de obicei și un litigiu cu acționarea în instanță a asociației de proprietari, pe fondul datoriei invocate.
Depinde de act. Pentru actele administrative există o procedură proprie, cu suspendarea cerută în condițiile legii contenciosului administrativ, pe care am descris-o la contestarea actelor administrative emise de autorități. Ordonanța președințială rămâne pentru raporturile civile, nu pentru cele cu autoritățile.
Se trece la executarea silită, iar în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face se poate cere obligarea la penalități pe zi de întârziere. Nerespectarea repetată nu rămâne fără urmări, dar reacția trebuie să fie rapidă, altfel situația de fapt se schimbă oricum.
Da, este riscul procedurii. O măsură obținută și ulterior desființată poate da naștere unei obligații de dezdăunare, pe temeiul răspunderii pentru răspunderea delictuală. Tocmai pentru asta instanța cere uneori cauțiune, iar noi vă spunem riscul înainte, nu după.
Onorariul pentru cererea de ordonanță președințială pornește de la 1500 de lei. Suma acoperă evaluarea situației, stabilirea probelor care se pot obține rapid, redactarea cererii, reprezentarea la termenul de judecată și demersurile pentru punerea măsurii în executare.
Separat rămân cheltuielile care nu trec prin cabinet: taxa judiciară de timbru, care în această procedură este una fixă și mică, onorariul executorului pentru constatarea de la fața locului sau pentru executare și, dacă instanța o dispune, cauțiunea. Acțiunea pe fondul dreptului se onorează distinct, fiindcă este un alt dosar. Le punem pe toate pe masă la prima discuție, iar când cererea se admite cerem cheltuielile de judecată de la partea adversă — inclusiv onorariul de avocat, pe care instanța are însă dreptul să îl reducă.
Prima discuție este gratuită și vă spunem direct ce șanse aveți. Puteți suna, ne puteți scrie sau vă puteți programa online.